The billionaire's wife ///HS

58. Malloreddus

E

Mereu m-am întrebat ce aș face în situația în care aș fi pusă să fiu într-o încăpere cu cei doi bărbați pe care îi iubeam. Deși nu era primul moment în care mă simțeam într-un anumit mod în prezența lor, acum era diferit. Acum nu mai eram o simplă soție a unui miliardar cu un trecut criminal, iar soțul meu nu mai trebuia să pară atât de iubitor. Hârtiile nu erau finalizate, ceea ce însemna că Harry era aici în calitate de amant al unei femei desfrânate care și-a aruncat mariajul pe geam. Nu mai eram într-o încăpere înconjurați de mafioți vicioși și nici nu mai eram atât de naivă cum mă simțisem atunci. Privirea mea, rămasă pe bărbatul înalt care pășise în lumina restaurantului, nu mai era la fel; soțul meu nu mai însemna nimic pentru mine. 

Aș vrea să cred că o parte din mine va iubi mereu persoanele care mi-au pășit în viață și deși în momentul de față, emoțiile mele erau complet opuse iubirii pe care o simțisem odată pentru Aiden, trebuia să  recunosc că sentimentul nu dispăruse nici acum. Nu credeam că o va face vreodată iar acest lucru era în regulă pentru mine. Dar viața mergea mai departe și deși dragostea pentru bărbatul care mi-a fost în viață atât de mult timp va rămâne mereu o parte din mine, iubirea pe care o simțeam pentru cel care era acum în dreptul meu era diferită. Mai puternică, emotivă, ardentă. Harry Styles era diferit, deși putea fi privit cu un ochi asemănător lui Aiden. Eram îndrăgostită de Harry, îmi vedeam viitorul cu el, iar soțul meu era un obstacol. 

Din cele pe care le puteam observa, un lucru era cert- nu își dorea să plece fără o luptă. Mă așteptasem la asta, mă gândisem că nu era stilul său să renunțe atât de ușor dar o parte din mine sperase că-mi va acorda acest ultim serviciu. Libertatea pe care o visam, de care aveam nevoie. 

Ce era mai rău era faptul că eu nu îmi dorisem niciodată acest lucru; poate că nu conștientizasem la momentul respectiv repercursiunile acțiunilor mele, dar acum știam. Nu îmi doream ca acest război mocnit între ei să se declanșeze din cauza mea. Nu puteam suporta să văd și mai mulți oameni răniți din cauza mea, în special pe cei doi. Poate acest moment putea fi evitat, sau măcar amânat; trebuia doar să-mi dau seama cum să fac acest lucru. 

"Oh, nici măcar nu încercați să vă ascundeți. Absolut superb!" Vocea soțul meu era calmă, sarcastică dar deloc amenințătoare, privirea acestuia fugind scurt spre brațul lui Harry. Încercând să fie un scut pentru mine, modul protectiv în care acesta a reacționat mi-a făcut inima să se topească ușor, așezându-mi palma peste încheietura care îi ieșea la iveală din cauza modului în care mânecile cămășii erau ridicate. 

Tensionat și atent, bărbatul de lângă mine nu își mutase pentru niciun moment ochii de pe trupul lui Aiden. Deși era calm la rândul său, puteam vedea urma de neliniște din limbajul trupului, amintindu-mi din nou și din nou că Harry putea să se comporte total diferit de modul în care o făcea în general cu mine. Ochii mei s-au mutat pe trupul neînsuflețit al bărbatului care privise arma în ochi și care încasase mai mult ca un țap ispășitor glonțul. Nu eram convinsă care ar fi trebuit să fie intenția acestuia, având în vedere că amenințase cu propria armă siguranța noastră, dar nu credeam că atât timp cât Aiden avea de spus ceva, viața noastră ar fi fost pusă în pericol. 

"Oh, văd că ai făcut deja ravagii. Bună, amore. Nu ne-am văzut de mult, nu?" Continuarea acestuia m-a făcut să-mi întorc privirea spre acesta, ochii săi mutându-se de pe balta de sânge din jurul trupului spre mine. Uram acel apelativ, știa prea bine acest lucru. Deși Harry nu spusese nimic încă, corpul său s-a tensionat și mai mult dacă era posibil din cauza cuvintelor lui Aiden, privindu-l fix. 

Lipsit de umor și deloc la fel de binevoitor, Harry părea mai mult ca o statuie, una înfiorătoare drept e, dar tot o statuie. Era rigid, atent, având impresia că nici măcar nu clipea.