The billionaire's wife ///HS

67. Melanzane

E

Ochii mei au rămas fixați într-un punct de pe chipul fratelui meu. Deși mă privea, aveam impresia că tot ce nu-mi spunea se citea pe fața sa. Nu credeam că puteam să văd în ochii săi altceva decât o răceală distantă. Mă compătimea, îi era milă de mine. Poate că își dădea seama că nu arătam tocmai bine și deși ambulanța din dreptul meu era aici să mă ajute, fizic nu era nimic atât de rău cu mine. Brațul și palma mi-au fost curățate și bandajate, fiind asigurată că rănile erau superficiale și se vor vindeca repede. Nu aveam ce altceva să fac, ducându-mi pentru o secundă privirea în direcția lui Harry. Trupul său era învelit într-o pătură groasă, rănile lui fiind acum curățate și bandajate de paramedicii care au fost aduși aici, atenția sa fiind pe polițistul cu care conversa. Știam că tot ceea ce se întâmplase în subsolul casei în care am fost avea să mă bântuie o bună perioadă de timp și deși mintea mea era acum vraiște, trebuia să mă adun și să decid ce îmi doream să fac acum. 

"Nora. Ai auzit ceva?" Blaze mă trase din gânduri, atenția mea fiind din nou pe acesta, inițial neînțelegând ce întrebase. Apoi, odată ce i-am observat mina impasibilă, am știut la ce se referea. 

După ce Vincent Russo și oamenii săi au dat buzna în subsolul lui Luca Castellano, totul a fost în ceață. Medicii l-au transportat de îndată pe Aiden la ce mai apropiat spital, reușind să-l stabilizeze pentru moment. Acum era în operație, motiv pentru care nu puteam face nimic, iar datorită situației, mi-a fost imposibil să merg acolo. Vincent mi-a luat declarația, cât a reușit și m-a asigurat că vom vorbi mai târziu, odată ce lucrurile se vor calma, iar apoi a preferat să mă lase cu fratele meu, încercând să mă calmez. Știam că în ciuda rivalității dintre el și Harry, detectivul știa că el era cea mai bună pistă a sa pentru a se asigura că Luca nu va mai vedea lumina zilei. 

"Nu. E încă în operație." Nu eram atât de convinsă de succesul intervenției medicale, nu după modul în care unul dintre doctori m-a privit înainte să îl urce în ambulanță. Eram conștientă de cantitatea de sânge de pe hainele și mâinile mele, erau convinsă că soțul meu pierduse mai mult sânge decât lăsa să se vadă, iar glonțul din zona pieptului era îngrijorător de aproape de inima sa. 

Dar nu puteam face nimic și deși acest lucru era frustrant, trebuia să îmi ocup timpul cu altceva până când voi afla vești despre starea sa. 

"Ce vei face acum?" Întrebarea fratelui meu a venit de nicăieri, ochii săi privindu-mă cu o ușoară urmă de regret. Acum câteva ore crezusem că Blaze îl trădase cu adevărat pe Harry, că îl turnase unui dement ca Luca și că toată suferința lui Harry s-a datorat informațiilor pe care acesta i le-a oferit inamicului. 

Poate că înăuntrul meu știam că spusele lui Luca nu erau la locul lor, sau poate îmi doream să cred că fratele meu avea oase bune și că nu ar face niciodată așa ceva. Dar totul se derulase într-un mod bizar, Blaze dispăruse și deși Harry a fost cel care l-a implicat în treburile sale, faptul că fratele meu era acum în pericol din cauza acțiunii lui Harry mă făcea să-mi regândesc propria poziție în jocul puterii. 

Știam în adâncul meu ce trebuia să fac, deși nu-mi doream să ajung în punctul în care totul devenise prea mult. Am reușit să salvez o sumă considerabilă de bani din picturile vândute în ultimii ani și deși mi-ar fi greu, aș putea oricând să plec de aici. Îmi doream să o fac? Nu. Dar știam că ceea ce s-a întâmplat acum era doar o fărâmă din viața pe care urma să o trăiesc, indiferent dacă aș face-o cu soțul meu sau fără. Îl iubeam pe Aiden. Dar îl iubeam și pe Harry. În  moduri diferite și în momente diferite ale vieții. Dar în punctul acesta, deși decizia ar putea fi puțin prea radicală, știam că nu trebuia să aleg între ei. Gândul acesta este prezent de ceva timp în mine și acum, după tot ceea ce făcuse Luca, nu credeam că mai era în stare să duc această viață periculoasă pe care o trăiam.