The billionaire's wife ///HS

10.Panzanella

E

Nu îmi plăcea situația în care mă aflam iar faptul că incertitudinea plutea în aerul închis al limuzinei, nu ajuta stării mele deja tensionate. Ochii mei se plimbau constant în direcția șoferului, întrebându-mă oare cât mai aveam până urma să ajungem în locul în care Styles dorea să ne întâlnim. Gândurile mele s-au îndreptat din nou spre acea conversație purtată cu el de dimineață, cutremurându-mă la gândul că tot ce a spus el atunci m-a făcut să mă simt într-un mod aproape bizar. Eram recunoscătoare că Aiden plecase din New York pentru că nu îmi doream să fiu nevoit să îi explic de ce m-am întâlnit cu un om atât de periculos ca Styles; adevărul era că nu știam de ce eram acum aici. Trebuia să fiu mai hotărâtă dar gândul că acesta urma să-i spună soțului meu ce i-am cerut într-un moment de slăbiciune mă bântuia și din această cauză, puterea mea de convingere era la un nivel minim. Nu îmi doream deloc să fiu aici, să îl am aproape pe dușmanul soțului meu, un bărbat misterios, extrem de atrăgător care mă făcea să-mi pierd ideile odată ce mă privea. Închizându-mi ochii pe moment odată ce mașina s-a oprit brusc, am luat o gură mare de aer, încercând să-mi reglez respirația eratică, privind apoi ușa automobilului deschizându-se, șoferul miliardarului întâmpinându-mă cu un zâmbet cald.

Șoptind un mulțumesc timid, corpul meu a părăsit mașina călduroasă, fiind întâmpinată de aerul oarecum rece al unei seri liniștite, privirea mea rămânând fixată în fața mea odată ce șoferul m-a condus într-o clădire superbă, sofisticată și deloc ieftină. Mă așteptasem să mă lase la un restaurant dar apoi gândindu-mă că Styles nu dorea să fie văzut cu mine într-un loc atât de public pentru a nu atrage atenția, era logică decizia sa de a lua masa într-un loc mai retras.

Problema mea a apărut odată ce am zărit acoperișul, ostenită fiind din cauza multelor trepte pe care a trebuit să le urc purtând tocuri, încruntându-mă odată ce privirea mea s-a așezat pe cea a lui Styles. Îmbrăcat într-un costum de un gri mohorât, el îl făcea cumva să arate bine într-un mod interesant, un rânjet aproape înfricoșător fiindu-i întipărit pe chip. Dar cel mai neîncrezător lucru nu era bărbatul din fața mea care mă privea cu o intensitate debordantă, ci elicopterul din spatele său care părea să fi luat viață odată ce am pășit pe acoperișul friguros, simțind furnicături pe pielea mea odată ce acesta și-a deschis gura pentru a vorbi.

"Eleanora, mă bucur să te văd. Înțeleg că nu au fost probleme până aici, nu? " Era evident că a doua parte era îndreptată spre șoferul său, Styles aruncându-i o privire scurtă, întorcându-și apoi atenția asupra mea.

Nu puteam să înlătur ușoara roșeață din obrajii mei odată ce i-am auzit vocea răgușită, seducătoare și atât de intimidantă, amintindu-mi oarecum fără să vreau de primele momente petrecute în prezența lui Aiden. Dar Styles era diferit pentru că de fiecare dată când mi se adresa, ceva dinăuntrul meu se schimba; poate de data aceasta a fost și faptul că mi-a folosit întregul nume, neputând să nu observ schimbarea de comportament. Bărbatul din fața mea era mereu formal, mereu mi se adresa cu numele pe care îl dobândisem în urma căsătoriei și poate că intenția sa a fost mereu mai diferită decât o simplă politețe, ceva din modul în care prenumele meu s-a rostogolit de pe buzele sale m-a făcut să mă gândesc într-un mod constant la simplicitatea și totodată însemnătatea modul în care mă salutase.

"De ce este un elicopter aici? Am crezut că luăm cina." Vociferând ceea ce gândisem încă din momentul în care zărisem elicopterul zgomotos, am privit cum un zâmbet slab i s-a conturat pe buze, încercând să-și ascundă o emoție străină mie, ochii săi întunecați privindu-mă apoi- calculat și nemilos, făcea și cele mai întunecate trăiri ale mele să pară Rai în comparație cu el.

Trupul său s-a îndreptat, încercând cu disperare să-i mențin privirea în ciuda dorinței mele de a-mi trece ochii fără milă peste întregul său corp superb, știind prea bine că orice costum îi stătea bine, încercând să-mi imaginez o piesă vestimentară nepotrivită; nimic. Totul era perfect pe el, el era de o perfecțiune aproape enervantă.