The billionaire's wife ///HS

20. Passatelli

E

Părul ud care îmi cădea pe umerii dezgoliți părea că mă tenta să scap de el, să renunț la buclele strânse care îmi conturau mereu fața și să schimb ceva cu toate că știam cât de mult avea să fie urâtă această idee de Aiden. Amintindu-mi instant de soțul meu care îmi testa limitele din ce în ce mai mult, degetele mele au atins ușor încheietura mâinii stângi, trecându-mi arătătorul peste urma purpurie care căpătase deja nuanțe gălbejite, zilele părând că treceau atât de greu încât nici măcar munca de la galerie nu mă ajuta să mă concentrez. Nu mai pictasem de atât de mult timp, inspirația mea era într-un punct mort și acum stresul și presiunea care se afla pe umerii mei creștea; trebuia să schimb tot ce era în galerie, părând că nu mai făceau locul meu de pace atât de liniștit.

Știam că toate aceste săptămâni în care am încercat să țin în interiorul meu tot ce s-a întâmplat în Europa mă îndepărtau și mai mult de bărbatul străin de care eram în continuare legată. Începeam să descopăr cât de greșit era să fiu cu Aiden și credeam că acest lucru se datora lui Styles; asta îmi spuneam. Trebuia să dau vina pe el pentru a nu mă face eu însumi răspunzătoare pentru nefericirea și constrângerea pe care o resimțeam de fiecare dată când îl priveam pe Aiden. Era simplu- începeam să uit de dragostea pe care i-o purtam, începeam să cad înafara cercului de iubire pe care îl aveam în jurul nostru. Partea cea mai înfricoșătoare era că știa, își dădea seama la rândul său că nu mai era la fel, că anii și-au făcut simțiți prezența și că iubirea noastră avea să dispară dacă continuam să ne jucăm cu sentimentele noastre. Dar eram de asemenea convinsă că nu era interesat de ceea ce îmi doream, mai ales acum când era împins în și mai multă muncă. De fiecare dată când apărea după miezul nopții acasă îmi dădeam seama că nu era deloc fericit și cu toate că încercam să-l conving să ne terminăm acest mariaj mizerabil, de fiecare dată când sugeram posibilitatea ca noi să nu mai fim, el nu mai vedea limpede. Totul se întuneca și treceam printr-un nou cerc posesiv de atenție pe care nu mi-o doream. Sexul era rar, aproape inexistent având în vedere că el era mai mereu la birou iar eu eram complet nepregătită pentru el- nu îmi doream să mai fiu aproape de el, mai ales acum când mă simțeam atât de vinovată de acceptarea sărutului din partea lui Styles. El era intens, nou, pur și atât de senzual în tot ceea ce făcea, era o răsuflare proaspătă și cu toate că prin acțiunile mele îi trădam complet încrederea lui Aiden, Harry mă completa într-un mod în care nu îmi doream să recunosc. 

Odată ce m-am îmbrăcat în ceva mai confortabil pentru ziua în care aveam să stau închisă în apartament, picioarele mele m-au purtat înspre bucătărie, aruncând o privire lungă în direcția ceasului din apropiere, ora prânzului apropiindu-se mai repede decât sperasem. Era imposibil să nu mă gândesc la el, cu toate că nu îmi doream. Și în acest moment, când contemplam ce aș putea să-mi prepar de mâncare, gândurile mele fugeau în direcția unui bărbat care nu m-a mai contactat din momentul în care m-a sărutat cu o pasiune de nedescris pe o insulă populată de băuturi exotice și aer cald. Poate că mă așteptasem la o altă reacție dar nu puteam să nu mă gândesc la ce era mai rău. Styles a greșit, nu îmi puteam imagina cum se simțea având în vedere că el a fost cel care a inițiat un sărut cu o persoană pe care trebuia să o urască dar eram convinsă că nu se simțea atât de rău ca mine. Eram de părere că alte zeci de femei i-au trecut în pat de când am părăsit insula și având în vedere lipsa de reacție, era evident că nu greșeam. 

Aveam nevoie să mă mențin pe linia de plutire pentru a putea savura ce mai rămăsese din viața pe care o trăiam; eram convinsă că destinul meu nu era acesta. Nu puteam să fiu nefericit pentru tot restul vieții mele și cu toate că soțul meu nu îmi dădea niciun semn că ar vrea să schimbe ceva între noi, știam că nu voi realiza nimic dacă nu doream să o fac cu adevărat. Aiden ascundea ceva, mai mult decât de obicei- avea demonii săi dar secretele sale aveau o limită, cel puțin așa credeam. Dar muncea prea mult, stătea prea mult departe de mine și după cele întâmplate în Palermo, eram convinsă că era în pericol.