The billionaire's wife ///HS

18.Puddica

E

Poate că aici problema nu era el, ci eu. Având în vedere cât de tare am fost afectată de distanța pe care continuam să o construiesc față de Aiden, orice mică neînțelegere mă afecta și mă făcea mai irascibilă decât de obicei. Iar ce era mai rău era faptul că în lumea în care trăiam, nu puteam să-mi permit să mă las umbrită de problemele personale, mai ales după revelația pe care am avut-o odată cu momentul în care s-au tras gloanțele în jurul meu. Visul a fost spulberat sau ceea ce credeam eu că era un vis; poate că totul se datorează faptului că soțul meu a încercat pe cât de mult posibil să mă țină departe de lumea aceasta nebună și odată ce am început să îl acompaniez la evenimente, riscul ca eu să fiu rănită creștea. Aiden a reușit până acum să evite astfel de cazuri dar cumva, Palermo a fost excepția. Totuși credeam că motivul pentru care am fost atât de aproape de linia gloanțelor stătea într-o cameră a acestui conac discutând cu necunoscutul care își făcuse apariția acum câteva ore.

Șoferul lui Styles, Blaze, a fost destul de înțelegător situației mele, lăsându-mă să-i folosesc telefonul pentru a cumpăra un bilet de avion înspre Statele Unite.  Poate că nu a fost cel mai bun lucru, acum gândindu-mă că era indicat să-mi anunț soțul dar ceva din interiorul meu m-a făcut să nu îi formez numărul pentru a nu isca o reacție și mai îngrozitoare din partea sa. Mâine aveam să fiu deja în drum spre New York iar odată ce aveam să ajung acasă, Aiden va afla acest lucru. Simțeam că aș pierde orice relație am mai avea dacă ar știi că i-am lăsat dușmanul să mă salveze iar având în vedere că telefonul meu se pierduse în îmbulzeala din Palermo, nu avea cum să mă găsească. 

Eram oare nebună că preferam să rămân aici cu un bărbat care mă înfuria până la extrema sănătății mele decât să-mi revăd soțul? Întrebarea aceasta a fost mereu în mintea mea, încă din momentul în care îl întâlnisem pe Harry Styles; ceva era diferit la el, un mister aparte. Era asemănător lui Aiden și cu toate acestea, diferențele erau majore. Dar nu mă credeam capabilă să îl las să-mi intre sub piele, mai ales că eram convinsă că gândurile sale nu erau tocmai pure. Dușmanul soțului meu mă salvase de la o posibilă moarte și continua să se apropie de mine într-un mod periculos; eram pe cale să cedez și cu toate acestea, nu puteam să-mi scot soțul din minte. 

"Am venit să vă dau aceste haine. Șeful a spus că ar trebui să vă schimbați în ceva mai confortabil. Nu am știut exact ce mărime purtați, sper să fie în regulă." Vocea stridentă dar atât de calmă a lui Blaze mi-a atras atenția dinspre geamul care îmi reflecta fața obosită, uimindu-mă din nou de politețea șoferului. " Îți mulțumesc mult, Blaze." 

Aruncându-mi un zâmbet aproape inexistent, bărbatul masiv a lăsat hainele pe patul imens din camera în care am fost aruncată până ca Styles să-și facă apariția, abia acum realizând că încă purtam rochia de seara trecută. Nu realizasem cât de mult timp trecuse, amintindu-mi că ajunsesem undeva în jurul prânzului în Capri dar acum deja soarele se pregătea să apună dar eu nu eram deloc obosită în ciuda zilei nebune. Toată furia pe care i-o purtam lui Styles se evaporase odată ce părăsisem încăperea în care era și acum că trecuse atât de mult timp fără să mă contacteze, știam că era prea ocupat pentru a se certa din nou cu mine, lucru care făcea totul mai simplu. 

Nepăsându-mi de hainele pe care Blaze mi le lăsase, am ochit terasa care dădea spre plaja frumoasă, oftând ușurată odată ce am deschis ușa și am realizat că nu eram tocmai într-o închisoare. Trebuia să-mi limpezesc gândurile și aveam presimțirea că doar acesta va fi modul în care voi reuși. Având în vedere că acest conac în care Styles s-a decis să mă aducă era atât de aproape de mare, nu mi-a luat mult până să ajung pe plajă, nisipul moale atingându-mi picioarele dezgolite. Peisajul era asemănător cu cel din seara în care îl văzusem pe Styles în Palermo, îngândurat și atât de retras; de data aceasta eu eram în locul său.