The billionaire's wife ///HS

21. Ribollita

H

"Poftim? Sper că nu ești pe cale să termini acea propoziție, Blaze. Instrucțiunile mele au fost clare." 

Strângând telefonul la ureche, îmi simțeam sângele pulsând cu putere în vene, ochii mei privind cu disperare ușa pe care trebuia să intre din moment în moment nenorocitul acela băgăreț. Nu aveam timp de alte discuții aprinse iar incompetența de care dădea dovadă Blaze acum mă călca pur și simplu pe nervi. 

Cerința mea era simplă; trebuia să o aducă pe Nora aici și să se asigure că nu este în pericol mai mult decât era deja. Poate că nu a fost o strategie bună să o las câteva săptămâni pentru a vedea cum decurge situația dar având în vedere că nimic rău nu s-a întâmplat în tot acest timp, tind să cred că informațiile lui Payne erau eronate. Nu m-am gândit niciodată la posibilitatea ca ea să fie ținta atacului și în tot acest timp am încercat să îmi dau seama care ar fi putut fi motivul, nimic nu a reușit să-mi apară în minte. Nu are avea sens ca ea să fie în pericol și acest lucru m-a măcinat în tot acest timp până aveam să clachez complet și să-i cer lui Blaze să meargă la ea. Auzind că Aiden era plecat din New York, era șansa mea să o aduc la mine acasă pentru a-i explica tot ceea ce se întâmplă dar nu am prevăzut niciodată că ea îmi va pune bețe în roate și nu va accepta. 

"Domnule, am încercat să vorbesc cu ea dar doamna Castellano nu dorește să vină." 

Oftând dramatic, am încercat  să mă calmez pentru a nu risca să fiu auzit de sunetele de angajați care erau încă în clădire în ciuda orei târzii, gândindu-mă cum aveam să reușesc să rămân calm în timp ce detectivul Russo avea să-și bage nasul în treaba mea. Nu l-am suportat niciodată pe acest bărbat și acum știind că încerca să descopere lucruri pe care nu ar trebui să le facă, gândul că cineva de la mine din cerc m-a trădat începea să mă macine. 

"Rezolvă situația, Blaze. Nu vreau să sun din nou și să nu fi lângă ea." Vocea mea era aspră, puternică și dominantă, nelăsând locul unei reacții din partea șoferului meu, închizând telefonul care a urmat să fie trântit pe biroul plin de hârtii, strângând cu disperare din pumni. 

Nu mă puteam gândi acum la modul în care Eleanora mă călca pe nervi , odată ce ciocănitul din ușă s-a auzit, alura dominantă s-a revărsat din nou peste mine, încercând să-mi păstrez calmul și să nu par afectat de apariția polițistului. Nu este primul care își bagă nasul în treburile mele și dacă cumva va părea că trece prin ape tulbure, mă voi asigura că nu va mai putea merge pentru restul vieții sale. Trebuia totuși să analizez cu atenție cele ce urmau. 

Îmbrăcat în aceleași haine simple cu care eram obișnuit să îl văd, detectivul Russo era în continuare un bărbat care îmi făcea sângele să fiarbă, neputând să mă concentrez pe nimic altceva decât mustața aceia enervantă și privirea arogantă. 

"Domnule Styles, sper că nu deranjez."  

"Nu mai mult decât de obicei. Cu ce te pot ajuta, domnule Russo?" Intenția mea nu era să îl fac să se simtă bine primit aici și adevărul era că eram atât de obosit încât nu mai doream să fiu nevoit să port o conversație cu acest bărbat. 

"Știu că ești un om ocupat, Styles. Dar simt ceva schimbat la tine." 

Russo începea să mă enerveze tot mai tare iar după modul în care ochii săi mă cercetau cu o atenție aprinsă, știam că își dăduse seama că prezența sa aici mă înfuria și mai mult decât de obicei. Ținând cont că impacientarea mea avea o sursă sigură, incompetența lui Blaze, nu aveam starea necesară de a răspunde întrebărilor stupide ale acestui detectiv. "Și? Cum merge firma?"