The billionaire's wife ///HS

64. Pizzoccheri

E

Pleoapele mele s-au mișcat odată ce am început să-mi recapăt cunoștința, simțind o durere puternică în zona capului, mâna mea ducându-se automat în zona respectivă, încercând să diminuez durerea. Capul îmi bubuia atât de tare încât nu am putut să-mi deschid nici măcar ochii, inima mea începând să bată din nou cu putere odată ce amintirea celor întâmplate mi-a apărut. Ochii mi s-au deschis instant, gândindu-mă la momentul în care întunericul m-a pătruns, fiind lovită inconștientă odată ce am mers la galerie. 

Privirea mea s-a îndreptat în încăperea în care mă aflam, fiind deja conștientă că nu mai eram în galerie. Poate că mă așteptasem la ceva diferit, mai murdar și neplăcut. Mi-am imaginat că mă voi trezi legată de un scaun, traumatizată de un scenariu înfricoșător dar camera curată, simplă în care eram mă făcea și mai confuză. Fusesem răpită de o persoană necunoscută dar nu mă simțeam tratată ca o prizonieră. Cel puțin nu la prima vedere. Locul în care mă trezisem, într-un pat asemănător unui pat dintr-un hotel mă făcea și mai confuză, privind în jurul meu dar oftând ulterior din cauza lipsei de lucruri. Eram totodată convinsă că ușa era închisă, iar odată ce m-am ridicat din pat și am încercat clanța, am fost convinsă de modul în care aceasta era blocată. Poate că o parte din mine nu conștientiza ce se întâmpla acum, în timp ce inima mea bătea tot mai puternic, panica accelerându-se odată ce gândurile mele mă duceau în locuri negre. 

Faptul că trecusem prin tot ceea ce însemna pregătirea mafiei mă făcea mai calmă decât un simplu om, dar totodată amintirea atitudinii terifiate a lui Harry atunci când a privit acel bilețel inofensiv din jurul trandafirilor; știam. Eram convinsă că nu eram destul de panicată. Trebuia să-mi creez un plan, mai repede sau mai târziu aveam să dau ochii cu răpitorul meu; știam după cum fusesem antrenată că aveam doar o șansă. Un singur moment în care garda era lăsată pentru a ataca. Altfel eram convinsă că nu voi supraviețui. Nu am apucat să-mi storc creierul și să concep un plan relativ sigur, tresărind și zbughind-o departe de ușă odată ce am auzit-o deschizându-se. 

Poate mă așteptam să dau ochii cu o persoană pe care o cunoșteam, la urma urmei cei în care ai încredere sunt cei mai periculoși dar bărbatul înalt, mult prea musculos și înfiorător nu-mi părea cunoscut deloc. Era acel gen de bărbat, un urmăritor devotat al unui maniac cu mulți bani, era genul de persoană care s-ar băga în fața glonțului pentru a proteja omul care i-a oferit un loc de muncă. Dar cu toate acestea, eu nu îl mai văzusem vreodată. Nu a necesitat mai mult de câțiva pași apăsați să ajungă în fața mea, ochi de culoarea smoalei privindu-mă cu o atenție aparte, prinzându-mi brațul dezgolit, smucindu-l în încercarea de a mă trage. 

"Să nu îndrăznești!" Nu am apucat să rostesc ceva, glasul dur și rece al acestuia făcându-mă să-mi închid gura și să-mi strâng pumnii. Aveam două opțiuni: fie îl lăsam să mă trateze ca o marionetă în încercarea de a mai trage de timp până să realizez exact unde eram, fie puteam să fac un scandal imens și să ajung să fiu bătută sau cine știe, lucruri mai rele mi se puteau întâmpla. Cu toate că nu îmi doream să par slabă, în acest moment cel mai bine era să aleg prima metodă, aruncând o atenție deosebită spre locul în care am fost adusă. Eram convinsă că matahala aceasta asculta ordinele stăpânului, urmând să mă ducă într-o altă încăpere. Odată ce mi-am simțit trupul smucit și aproape târât în direcția ieșirii, am încercat să-mi fac picioarele să colaboreze, strângând din dinți și încercând să nu țip din cauza presiunii din brațul meu. Acesta era oare modul în care aveam să mor? Ucisă de un bărbat necunoscut care îmi putea rupe gâtul cu degetul mic? 

Odată ajunsă pe un hol întunecat și mult mai murdar decât camera în care mă trezisem, bărbatul mă trase în direcția unei lumini slabe, holul fiind împânzit de mucegai și ceea ce arăta ca fiind sânge uscat. Pereți gri aproape din cauza mizeriei și uși închise în toate părțile, din unele ieșind țipetele unor oameni sărmani, nimic din acest loc nu inspira altceva înafară de moarte. Până și mirosul era înțepător, usturător chiar.