The billionaire's wife ///HS

87. Arrosticini

E

Timpul se mișca mai repede decât puteam concepe în acest moment iar odată ce am reușit să înțeleg tot ce mi s-a întâmplat în ultimele zile, am știut că reacția mea va fi diferită. Tatăl meu a fost o pare importantă a dezvoltării mele, deși nu în modul în care s-ar gândi oricine atunci când își imaginau figura paternă. Tatăl meu a fost dur, mai dur decât credeam că un copil ar trebui să simtă- era strict, a fost obligat de situația în care ne aflam. Marcat de pierderea mamei când eram mică, a încercat să mă facă puternică atunci când aș da piept vieții; probabil că modul în care a acționat în cele mai multe momente a fost punctul de cotitură atât pentru mine cât și pentru Blaze. Fratele meu a plecat de acasă cu mult timp înainte să cunosc fața întunecată a omului care m-a crescut, iar odată ce am ajuns să observ mafia care îl implica pe acesta în diferite scheme periculoase, eram deja destul de mare pentru a realiza ce însemna viața mea din Sicilia. Italia a încercat să încălzească tot ceea ce tatăl meu nu a reușit să facă, și deși sfaturile sale se rezumau la tehnici de protecție, niciodată nu am simțit că cel care mă creștea era tatăl meu. Păream o misiune pentru el, un mod de a se asigura că voi moșteni imperiul său întunecat. Iar apoi am plecat.

Am făcut exact ceea ce făcuse fratele meu cu aproape 15 ani în urmă, distrugând totodată ceea ce rămăsese din inima sa întunecată. După ce Blaze a plecat, am știut că tatăl meu avea baza în mine, în imperiul pe care îl clădise iar eu îmi urmasem fratele n partea cealaltă a lumii, lăsându-mi tatăl din nou singur. Nu credeam că aveam să repar relația încurcată și deși copilăria mea a fost îngrozitoare din cele mai multe puncte de vedere, mereu am știut că îmi doream o relație cât mai normală cu el. Părea că totul se înrăutățise odată ce l-am cunoscut pe Aiden. Tata nu a mai vorbit cu mine, soțul meu îl detesta pe tata, iar distanța dintre noi părea infinit mai greu de suportat.

Eram convinsă că nimic nu se va schimba și că nu va încerca deloc să lupte pentru fiica sa- apoi s-a născut Mal. Iar odată ce și-a văzut nepotul, mi-am cunoscut la rândul meu tatăl-adevărata lui fața. Un bunic iubitor, un tată călduros, și deși nu eram mereu aproape, distanța părea acum mai mică. Îmi vedeam verile petrecute în casa copilăriei cu el și Malakai, vedeam bucuria pe care acesta o simțea de fiecare dată când își privea nepotul fericit, iar acest lucru era mai mult decât puteam să sper vreodată.

Dar acum nimic din toate acestea nu se vor putea întâmpla. Pentru că el nu mai e. Mal nu va mai râde niciodată cu el în timp ce încercau să facă paste împreună, nu vor mai sta niciodată pe nisipul cald al Siciliei, nu vor mai simți niciodată briza mării într-o vară toridă. Pentru că el nu mai eram. Relația noastră nu mai era. Dispărută din nou. Dar de data aceasta într-un mod permanent. Acum eram orfană. Blaze era orfan, iar Mal nu mai avea pe altcineva înafară de noi. Iar eu nu îmi puteam da seama cum ar trebui să reacționez.

Ochii mei s-au întors spre Harry, observându-i deja atenția pe mine, privindu-mă cu o incertitudine pe care nu o zărisem niciodată în pădurea fermecată din irișii săi. "Trebuie să mergem, Harry." Știam că acesta înțelegea ce spuneam și deși nu mă așteptam să aprobe, simțeam nevoia să încerc măcar să-l conving că trebuie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu.

Ochii mei s-au mărit odată ce i-am auzit răspunsul, luându-mă total prin surprindere odată ce s-a apropiat de mine, așezându-mi brațul în jurul umerilor mei, trăgându-mă spre trupul său cald. "Avionul e pregătit. Niall și Liam vor veni cu noi în Sicilia. Nu îți pot promite un rămas bun cum îți dorești, dar te pot duce acolo."

Eram convinsă că totul era riscant, că îi întorceam toate planurile peste cap și ne puneam în pericol pe toți- tot ceea ce am făcut până acum, planul, totul era neschimbat. Dar de asemenea știam și eu că familia Castellano a avut-o implicare în decesul tatălui meu, iar eu puteam să jur că Luca va folosi acest moment pentru a ataca.