The billionaire's wife ///HS

17. Limoncello

H

Durerea era mai mare decât îmi doream să recunosc dar nu puteam să mă plâng ca un bebeluș, mai ales nu acum când în fața mea era ea. Mintea mea nu a reușit nici acum să proceseze tot ce s-a întâmplat în ultimele ore, nevenindu-mi să cred că ea era într-adevăr aici. Un lucru era cert: am făcut o greșeală fatală. Odată ce am auzit acele arme, nu m-am putut gândi la nimic decât să o scot întreagă din acel calvar. M-am pus în pericol pe mine și de asemenea întreaga mea operațiune pentru o femeie; nici de ea nu era mai bine pentru că soțul ei realizase până acum că ea nu era nicăieri. Cu toate că Castellano era un bărbat crud, nu credeam că își dorea ca propria soție să ajungă între gloanțe și cu toate că a fost o mișcare de dobitoc să o lase singură, până acum deja realizase că ea scăpase sau probabil spera măcar acest lucru. 

Hâsâind din cauza presiunii, ochii mei s-au ațintit din nou pe fața sa, concentrarea fiindu-mi evidentă pe chipul luminat. Avea mâini delicate și cu toate că mă durea ca naiba de fiecare dată când aceasta atingea locul în care era înfipt glonțul, nu puteam să mă plâng. Am fost surprins odată ce s-a oferit să mă ajute, abia după ce am ajuns în port realizând că umărul meu sângera abundent. Adrenalina a făcut totul posibil, nesimțind cu adevărat împunsătura îngrozitoare în locul în care se acumulase sângele, timpul fiind mult prea scurt pentru a mă opri acum. Trebuia să plec din Sicilia, mai ales acum. Era evident că cineva nu își dorea să fiu aici, nici măcar nu am apucat să discut tot ce era de discutat cu Valente- și pentru prima oară, eram de părere că cineva îi dorea moartea și lui Castellano, cineva care nu eram eu. 

"Îmi pare rău dar va trebui să nu te miști. Pot face mai mult rău acum-glonțul e oricum destul de adânc." Oftând dramatic, privirea mea a urmărit cleștele medical pe care aceasta îl ridicase din cutia plină de astfel de echipamente, înțelegând acum de ce era necesar să am așa ceva mereu cu mine. Eram norocos că Blaze era cu un pas în fața mea, având mereu la el astfel de echipamente pentru a evita să fiu nevoit să fac o vizită spitalului. Eram oarecum surprins că Nora se descurca cu așa ceva, neștiind acest lucru despre ea. 

"Nu știam că te pricepi la scoaterea gloanțelor. E un hobby sau ceva? " Vocea mea, deși grea din cauza oboselii resimțite nu a putut să pară lipsită de surprinderea pe care o gândeam. Eleanora era plină de surprize și acest lucru era și mai incitant pentru mine. 

Zâmbindu-mi oarecum cu o condescendență mascată, un sâsâit mi-a părăsit gâtlejul odată ce am simțit glonțul din umărul meu fiind mișcat, înlăturându-l apoi cu o meticulozitate aparte, răspunzându-mi gândului că ea mai făcuse asta înainte. Nu era ceva normal, mai ales pentru ea. Nora era o artistă, nu ar trebui să aibă nicio legătură cu medicina. 

"Nu ești primul bărbat care a încasat un glonț din cauza mea. Am înlăturat patru gloanțe din corpul lui Aiden. Am învățat că lucrurile nu urmau să se schimbe așa că trebuia să mă adaptez. Am reușit să-mi dau seama cum să provoc cât mai puțină durere și am făcut un curs de prim-ajutor. Cu toate că a fost cam inutil având în vedere că acolo nu te pun în situația scoaterii gloanțelor din corpurile oamenilor."  Vocea sa, atât de divină și calmă în ciuda situației în care ne aflam, m-a trimis într-o stare anume, preferând să păstrez tăcerea având în vedere că nu prea aveam ce să adaug în urma confesiunii sale. 

Ochii mei s-au mutat pe interiorul cabinei, bucurându-mă că Blaze reușise să pregătească vaporului înainte să ajungem în port, în ciuda grabei. Eram nerăbdător să ajung pe uscat pentru că trebuia să aflu imediat cine a fost în spatele acestui atac atât de prost făcut, nu aveam de gând să las pe nimeni să scape, nu după ce au pus în pericol atât de mulți oameni dintr-un motiv necunoscut.