The billionaire's wife ///HS

13. Scabeggio

H

Corpul meu era atât de istovit din cauza modului în care mi-am neglijat sănătatea în ultimele zile, observând cât de rău mi s-a făcut abia acum. Eram extenuat și nimic din ce se întâmpla în jurul meu nu ajuta; nu am ajuns la nicio concluzie din momentul în care am aflat de spargerea pe care mai mult ca sigur a ordonat-o Castellano. Nu înțelegeam ce avea de găsit în casa mea, în locul în care nu făceam nimic altceva decât să dorm uneori. Mai rău era că în toată această perioadă mintea mea a fugit în direcția Eleanorei, femeia misterioasă care mi-a orbit judecata. O parte din mine știa că acum devenea din ce în ce mai periculos acest joc mai ales că eram sub impresia că fusese pusă de soțul ei să mă atragă, să-mi distragă atenția. Dar din nou, această teorie care mă necăjea de o perioadă a fost spulberată din cauza circumstanțelor în care ne întâlniserăm. Eleanora nu a știut până în ultimul moment că urma să plecam din New York, nu avea timp să conceapă un plan împreună cu soțul ei pentru a mă îndepărta de acasă cât timp marionetele sale aveau să spargă locul cel mai prețios pentru mine din punct de vedere sufletește. Casa nu era un loc în care să-mi aduc munca.

Surprins odată ce telefonul mi-a sunat, am oftat dramatic, îndreptându-mi spatele și urmând să verific numărul, fiind mai puțin surprins de faptul că cel care mă suna era Payne. Am apăsat butonul care lăsa vocea sa să fie auzită în tot biroul, bucurându-mă de ora târzie care m-a prins în clădire, ajungând de asemenea la concluzia că era momentul să îl chem pe Blaze. Nu am fost deloc surprins odată ce cuvintele sale s-au înregistrat în creierul meu, sprijinindu-mi coatele de marginea biroului scump, încercând să-mi calmez respirația eratică. 

"Harry, avem o problemă. Știu că ești nerăbdător să afli ce s-a întâmplat cu acea spargere dar oamenii lui Valente m-au contactat acum câteva minute și m-au anunțat că ești cerut de acesta." 

Nu îmi doream nimic mai mult decât să îi spun vreo două acelui nenorocit bătrân, în ciuda faptului că el este motivul pentru care am avut de la bun început finanțarea necesară ca să-mi deschis firma; dar Valente era un nesuferit, un excentric mai puternic decât îmi doream, fostul lider al unei familii vechi și actuala piedică a mea în exercitarea unei munci legale complet. El este motivul- totul a pornit de la el iar acest lucru mă deranja mult mai mult decât speram. 

"Payne, serios. Nu am timp de așa ceva. Dacă acel nebun vrea să vorbească cu mine, știe unde să mă găsească. Am programate cel puțin cinci ședințe în fiecare zi pentru următoarea lună, nu am cum să ajung la el." Cu toate că Valente se aștepta să mă comport ca un cățeluș în preajma sa, am ajuns la concluzia că acest lucru nu era indicat în linia mea de lucru, optând pentru o răzvrătire controlată. 

Trecuse mult timp de când Valente aflase că schimbarea mea îl va afecta mai mult decât credea iar acest lucru era evident după modul în care acesta spera că nimic nu s-a schimbat. Eram conștient că oricât de multă avere adunam, mereu voi avea nevoie de finanțarea sa, mai ales în ceea ce privește lucrările ilegale întreprinse în ultimul timp. New York-ul era calm, prea calm; se pregătea o furtună, o puteam simți în oase. 

"Îmi pare rău dar nu ai o opțiune aici. Plus că, sunt de părere că îți va prii. Nu e nimic ce nu poate rezolva soarele sicilian, Styles. Destinde-te și tu puțin!" 

"Nu prea mă interesează opinia ta". Murmurul meu a fost urmat de un râs gutural, Liam Payne părând mult mai calm decât credeam. Dar aveam atât de multe probleme, mai ales că din ce îmi confirmase Blaze acum câteva minute, făptașul nu putea fi identificat. Spargerea nu era o coincidență și cu toate că eram convins de implicarea lui Castellano în asta, nu puteam dovedi nimic fără omul care a întreprins această ilegalitate. 

Oftând dramatic, am privit cu o urmă de regret ceasul, odihnindu-mi apoi privirea asupra calendarului din agenda din fața mea, neștiind exact ce trebuia să fac. De obicei, lui Liam îi lua mai mult să mă convingă dar eram atât de obosit încât nu mai aveam puterea să lupt o bătălie pe care nu aveam cum să o câștig. Era avocat, știa mai bine ce trebuia să fac pentru a nu ridica suspiciuni iar dacă trebuia să-mi sacrific câteva zile din o săptămână deja nebună, trebuia să o fac. Nu eram convins că Valente va avea ceva important de spus dar nu puteam să risc crearea unui nou război cu un bărbat periculos. Era destul că trebuia să suport înțepăturile constante venite din partea lui Castellano, Valente chiar nu era o opțiune acum. 

"Voi încerca să-mi golesc programul. Nu mă suna până mâine, sunt prea obosit." Închizând dispozitivul înainte să îl pot lăsa să confirme spusele mele, mi-am dus degetele la frunte, încercând să masez durerea de cap existentă, neștiind cum aș putea să îmi fac timp și pentru mine într-o perioadă atât de nebună. 

Nu credeam că aveam să mă relaxez în Sicilia, era absurd având în vedere că urma să dau ochii cu Valente dar știam că nu aveam prea multe de spus aici. Răzbunarea care își lua forma în ceea ce îl privea pe Castellano trebuia să mai aștepte pentru că urma să rezerv un zbor mai puțin încântător cu destinația insulei italiene. 

După alte câteva minute în care nu am făcut nimic altceva decât să remediez greșelile din hârtiile pe care le lăsasem acum câteva zile angajaților mei mai puțin competenți, am auzit pașii șoferului meu în dreptul ușii, luând asta ca pe un semn că era momentul să plec. Am aranjat ce mai era de aranjat în biroul deja dezordonat și mi-am luat sacoul care se odihnea pe spătarului scaunului, închizând luminile și deschizând ușa. Întâmpinat fiind de Blaze, acesta a știut mai bine decât să comenteze în vreun fel privirea deja amenințătoare pe care o arătam, urmându-mă în liniște spre lift și mai apoi spre ieșirea din clădirea Styles. Eram convins că trebuia să revin și mâine pentru a finaliza ultimele hârtii înainte de plecare dar cumva aveam presimțirea că aveam să stau mai mult decât era necesar; totul trebuia să fie perfect. Nu acceptam nimic altceva decât perfecțiune. 

"Cum stăm cu făptașul? " 

Întrebarea aruncată în direcția șoferului meu a venit mai repede decât se așteptase, luându-l prin surprindere odată ce a pornit mașina spre casă. Ochii săi i-au privit pe ai mei, oftând oarecum încercând să-și ascundă frustrarea pe care o resimțeam la rândul meu, deschizându-și apoi gura pentru a raporta. 

"Încă nimic, domnule. Am trimis oamenilor care se ocupă de securitate filmările dar nu au reușit să descopere nimic încă. Mă anunță imediat ce vor descoperi ceva." 

Știam că era greu să descoperi ceva ce nu era clar, mai ales în această situație. Dar începeam să-mi pierd răbdarea iar când ajungeam la limită, nimeni nu își dorea să-mi stea în cale. Degetele mele așteptau cu nerăbdare să prindă o armă și să o folosească asupra tuturor incompetenților care nu au reușit să rezolve mai repede probleme de acest gen și cu toate că îmi spuneam că era momentul să las mafia în spate, îmi era imposibil să-mi controlez impulsurile. 

Nici măcar gândul Norei care îmi zbura uneori în minte, de fiecare dată când simțeam că cedez- nimic nu ajuta. Eram mult prea adâncit într-o lume îngrozitoare, periculoasă și atât de înfiorătoare încât nu credeam că voi putea găsi rezistența să ies la suprafață cu bine. Era greu să te reformezi, mai ales când o parte din tine nu își dorea deloc acest lucru. Demonul aștepta, pândea momentul oportun să iasă la suprafață și să distrugă tot ceea ce era în jurul său și tare mă temeam că vor  fi victime colaterale; poate chiar și unele persoane care nu ar merita acest lucru.