The billionaire's wife ///HS

65. Zippuli

E

Poate că șocul din privirea mea era atât de mare încât nu am putut să-mi dau seama cu exactitate ce urma să se întâmple, gândul că soțul meu era implicat în orice ar fi nebunia în care se băgase Luca cutremurându-mă. Nereacționând, privirea mea a rămas fixată pe cei doi frați, privind furia din ochii lui Aiden și mândria din ochii fratelui său mai mic. Nu părea un joc, nimic din ceea ce se întâmpla nu avea sens, iar odată ce trupul lui Aiden s-a lipit aproape de cel al lui Luca, aruncând săgeți în direcția sa, un geamăt șocat mi-a ieșit din gâtlej. 

Iadul s-a dezlănțuit atât de repede încât abia am apucat să clipesc; pumnul lui Aiden era lipit de obrazul lui Luca, lovindu-l atât de tare încât acesta s-a dezechilibrat. M-am așteptat ca cei doi bărbați care îl aduseseră în cameră să intervină, dar Luca, cu un gest aproape nesemnificativ le-a ordonat să rămână pe poziții, un rânjet însângerat acaparându-i mina amuzată. 

"Ah, cât am așteptat asta." 

Nu știam ce urmărea Luca dar categoric nu era în toate mințile. Oricine știa că Aiden putea să lovească, mai rău ca oricine altcineva, iar faptul că fratele său mai mic îl provoca, furia și intensitatea  erau evidente pe chipul său. Măsurându-l din priviri, soțul meu și-a trecut ochii pe trupul meu, în continuare rămas inert în locul în care mă aflam, momentul distrăgându-l de la ținta evidentă, sângele împroșcându-i fața odată ce pumnul lui Luca s-a izbit de nasul său. Trăgându-se înapoi, nu a necesitat prea mult ca acesta să se redreseze, lovindu-l la rândul său, cei doi bărbați având un moment aproape de neînțeles, știind că sunetul pe care l auzisem era un os rupt.

O lovitură puternică în zona coastelor l-a dezechilibrat pe Aiden, moment în care Luca și-a chemat bărbații, îndemnându-i să-l imobilizeze în strânsoarea lor, de fiecare parte a sa. Aiden era furios, nervii se citeau pe chipul său chiar și acum când sângele îi cuprinsese chipul odată frumos. Era aproape animalic, modul în care se zbătea între cei doi bărbați cutremurându-mă, neștiind ce ar trebui să fac. Nu eram bună de nimic în acest moment, știam că-mi va fi imposibil să câștig într-o luptă pe care chiar Harry și Aiden o pierdeau. 

"Poate ar trebui să faci și tu ca prietenul tău Styles, Aid." Vocea dură acum a lui Luca l-a îndemnat pe bărbat să-și întoarcă privirea spre corpul aproape nemișcat al lui Harry, scuipând sângele din gură în fața fratelui său. 

"El s-a împotrivit până în momentul în care i-am rostit numele. Odată auzit, nu a vrut să-mi spună nimic." 

Inițial nu realizasem ceea ce spunea, dar odată ce a arătat în direcția mea, am înțeles. Harry arăta atât de rău pentru că a preferat să fie bătut decât să-i spună acestui maniac unde eram, motiv pentru care Luca nu a dat de mine atât de repede cum își dorea. Pumnii au continuat să se izbească de maxilarul lui Aiden, știind că acum nu mai era nimic de făcut. 

Aiden era lipsit de putere, nici măcar bărbații care îl țineau nu mai erau utili, corpul aproape în genunchi al acestuia privind în gol, lăsându-și fratele să-l distrugă. 

"Asta e pentru ce ai făcut. Știi că eu trebuia să fiu în locul tău, frate." 

Vocea lui Luca nu mai suna a om, cutremurându-mă și căutând cu privirea ceva pentru a pune capăt acestei torturi. Aiden era slăbit, știam că Luca îl putea omorî dacă o ținea tot așa, motiv pentru care, fără vreun plan real, am ales să-l lovesc cu un lemn dintr-un colț, profitând de faptul că nimeni nu mă privea acum. 

Cei doi bărbați au sărit înainte să ajung la ei, privindu-și șeful cu capul însângerat, îngenunchiat în fața mea. Trăgându-mă cu putere, brațele mi-au fost imobilizate la fel ca în cazul soțului meu, oftând aproape exasperată că nu am avut puterea să-l lovesc mai tare. Un râs aproape infernal s-a auzit din direcția acestuia, ridicându-se ușor în picioare, încă nestabil.