The billionaire's wife ///HS

71. Orzo

E

Ochii mei nu se puteau muta din direcția holului, așteptând cu o urmă de entuziasm nestăvilit soneria ușii. Știam că nu trebuia să uit toți anii în care m-am luptat mai mult singură pentru ceea ce aveam- am încercat atât de mult să-l apăr pe Mal încât nu am apucat să-mi trag suflul. Și deși am încercat să-l feresc de tatăl său, eram sigură acum- mai ales după ce îl revăzusem pe Harry- că greșisem. Oricât de periculos era Harry, știam că nu s-ar gândi la nimic altceva decât la protecția lui. Iar eu trebuia să recunosc că el este cea mai bună soluție. Avea mijloacele necesare iar intențiile sale nu puteam fi decât bune. Harry era un om bun, în interior, în ciuda anturajului toxic și al trecutului umbrit de mafia italiană, îmi arătase o altă lume, mă făcuse să simt emoții pe care nu le mai credeam posibile. Harry m-a scos din cel mai întunecat loc al meu, o perioadă a vieții în care nimic nu era colorat și mă făcuse să cred- să cred că putea exista o zi de mâine. 

Știam că acel bărbat era încă acolo, ascuns de furia retrasă a unui tată care nu își cunoscuse copilul. Dar speram că se va putea stăpâni, măcar de dragul lui. Inima a început să-mi bată puternic, ridicându-mă instant în picioare  odată ce soneria s-a auzit de afară, știind deja că el aștepta cu nerăbdare deznodământul acestei povești întortochiate. 

Nu puteam să mint și să spun că nu m-am gândit la el deloc, mai ales că eram constant jenată de faptul că îl păstrasem pe Mal un secret. Nu era corect față de el, iar eu trebuia să-mi fi dat seama mai repede acest lucru. M-am simțit îngrozitor atunci când am aflat că Harry îmi ascunsese identitatea propriului meu frate, am fost nervoasă, dezamăgită și pur si simplu pierdută aflând dintr-odată că aveam o rudă în viață, alta decât tatăl și familia psihopată care nu părăsise Italia. Aveam un frate, o persoană care mă înțelegea, iar  el mi-a ascuns acest lucru. Nici nu puteam să concep cum s-a simțit el odată ce a realizat că eu făcusem ceva și mai îngrozitor- îi ascunsesem copilul. Pierduse aproape 5 ani din viața lui Mal, iar vina era doar a mea. Nu eram aici să-i fac scuze lui Harry și nici să-mi conving sufletul că nu îi greșisem dar alegerile mele au fost toate făcute în interesul lui Mal. Da, cel mai probabil trebuia să mă asigur că Harry știa de existența sa dar mi-a fost frică. Voi încerca pentru restul vieții să îl fac pe Harry să nu se simtă atât de pierdut cum este acum din cauza absenței sale, chiar dacă aveam să fim doar cordiali pentru băiatul nostru. 

Nu știam unde avea să ducă această nouă întâlnire cu Harry, nici măcar nu știam dacă era cu cineva. Dacă s-a însurat? Dacă are un alt copil? Nu puteam să mai strâng de amintirea unei relații care evident nu a fost ce trebuia. Eram toxici. Poate că singurul lucru bun ieșit din nebunia noastră fusese Malakai. 

"Hei. Nu am știut ce să aduc așa că..." Trasă din gânduri, nu am realizat când am deschis ușa, dând nas în nas cu Harry, privirea nesigură din ochii săi făcându-mi inima să bată și mai tare, întinzându-mi o cutie imensă, destul de grea. 

Încruntându-mă ușor, mi-am înconjurat brațele în jurul acesteia, privindu-l pentru o oarecare confirmare a celor din interior. "Sunt jucării, haine... ți-am luat și ție ceva."

"Oh, mulțumesc Harry. Nu trebuia!"

Dând dezaprobator din cap, nu a așteptat să adaug ceva, fiind oricum mai mult decât conștientă că nu aș fi putut să refuz cadoul. Harry simțea nevoia să se facă util, să arate că este aici. Acum. Mal avea un tată iar Harry părea determinat să rămână. Nu știam dacă era un lucru bun dar spre deosebire de coșmarurile mele, Harry nu părea atât de înfuriat de cele întâmplate. Știam că nu-și dorea să-i arate băiatului său ce era mai rău, mai ales având pe umerii incertitudinea respingerii.