The billionaire's wife ///HS

85. Panelle

E

Deși orașul arăta la fel, totul era diferit acum. Trecuse mai bine de o săptămână de când am decis să punem în aplicare planul, iar până acum nimic. Nu știam ce putea să plănuiască fratele dement al fostului meu soț, și deși eram convinsă acum că era aici, în exact același oraș, totul era liniștit. Am încercat să nu mă gândesc prea mult la aceste lucruri, nevrând să-mi creez scenarii înfricoșătoare în gând, degetele mele prinzând cana fierbinte și ducând-o spre buze. Cafeaua caldă era perfectă în contrast cu aerul geros al dimineții, totul părând mai interesant privit de la etajul apartamentului lui Harry. Mi-a fost atât de greu să părăsesc căldura corpului său dar odată ce am realizat că nu voi putea să mai dorm, am știut că era mai bine să mă îndepărtez. Mi-am făcut timp să mă gândesc, să iau în considerare tot ceea ce mi-a spus și a făcut Harry în ultimul timp. Știam că își dorea să fim împreună, să fim o familie adevărată și după modul în care acesta se desfășura, eram totodată convinsă că nu se va putea muta în San Francisco. Harry avea viața sa aici, munca sa, prietenii săi, tot ceea ce cunoștea era în NY- lui Mal îi plăcea orașul în care crescuse iar eu aș putea să-mi văd viața în continuare acolo. Dacă tot ceea ce se va întâmpla cu Luca va decurge conform planului, am putea reveni la normal. Totodată, problema mea s-a ivit în momentul în care am realizat că acum, orice aș face sau spune, nu aș putea să-mi văd viitorul fără Harry, nu aș putea să îl văd pe Mal fără el. Iar eu nu eram pregătită să mă mut înapoi în orașul care mi-a secat esența în toți acești ani.

New York-ul este un oraș imens, o metropolă plină de lume diferită, dar este totodată orașul care m-a distrus, care mi-a arătat tot ce era mai rău în mine. Iar eu nu îmi doream ca Malakai să trăiască într-un astfel de loc. "Hm. Dacă aș avea dimineți la fel ca aceasta, atunci totul ar fi în regulă în lume." Trasă din gânduri odată ce i-am auzit vocea groasă a lui Harry, mi-am întors capul, privindu-i părul răvășit de somn și hainele largi de pe trup.

Un zâmbet ușor mi s-a întipărit pe buze, privindu-l cum și-a tras scaunul aproape de mine, privindu-mă intens.

"Aveam nevoie să mă gândesc puțin. Sper că nu te-am trezit."

"Nu. Dar adevărul e că dimineața mea ar fi fost și mai bună dacă mă trezeam cu tine lângă mine."

Harry avea un mod aparte de a interacționa cu oamenii din jurul său, ceva ce mereu m-a fascinat. Totodată, puteam să observ că era o persoană care aprecia momentele de singurătate, poate mai mult decât își dorea să recunoască. Și deși relația noastră în toți acești ani a fost tumultoasă și haotică, nu m-am simțit niciodată nedorită de el; nici măcar atunci când poate meritam.

"Aș vrea să-mi spui ce te-a făcut să te trezești așa devreme, Eleanora." Cuvintele sale m-au tras din lumea gândurilor din nou, privindu-i trăsăturile frumoase. Era atât de aproape de mine încât dacă îmi mișcam brațul, pielea noastră s-ar atinge. Ochii săi, mereu intenși, ascundeau comori aparte, iar intensitatea sa mă făcea mereu să mă simt ca și cum eu eram cea mai importantă operă de artă din lume. Harry mă privea exact cum orice portret celebru era privit de artiști, de colecționari, de iubitori de artă.

Lumina din privirea sa nu putea fi trădată de nimic.

"Mai multe. Mă gândeam și la Mal, la tot ceea ce ni se întâmplă. Vreau să se termine, Harry. Chiar vreau ca totul să înceteze." Nu credeam că sinceritatea mea avea să fie atât de intens solicitată, vorbele mele ieșind dintre buze fără a gândi exact ce spuneam.

Ochii săi m-au privit, o urmă de suferință tresărindu-i în irișii verzui, atenția mea revenind asupra trăsăturilor sale. Totul era perfect la el. Până și ceea ce nu era perfect, în ochii mei era. Cicatricea mică de sub sprânceană, semnul închis la culoare de pe încheietura sa, urmele de oboseală de sub ochii săi- totul era el. Iar eu eram complet îndrăgostită de cel din fața mea.