The billionaire's wife ///HS

11. Ornellaia

H

Eram conștient de impulsivitatea mea; încercam mereu să-mi controlez excesele de furie și cu toate că în ultimul timp am reușit să-mi calmez demonii, în momentul în care am văzut-o pe ea, totul s-a năruit. Nu trebuia să vorbesc astfel cu ea dar știam că acum era prea târziu să-mi cer scuze pentru momentul de acum câteva ore; eu nu eram un bărbat care obișnuia să implore iertare, categoric nu făcusem asta până acum deci nu aveam un motiv să încep. 

Dar privind-o acum, așezată politicos pe canapeaua din apartamentul cu două camere al hotelului, un pahar splendid de vin roșu odihnindu-i-se în mână iar acei ochi de culoarea oceanului care priveau peste tot înafara locului în care mă aflam eu, știam că orice urmă de control deținută de mine avea să dispară odată ce aceasta mă va privi. Aș vrea să ajung să duc la realizare acel vis încântător de acum câteva zile: să mă trezesc cu ea lângă mine, să-i sărut buzele acelea apetisante și să-i urez o dimineață bună cu penisul azvârlit complet în pântecele ei. Gândurile necurate vor fi mereu prezente în preajma sa pentru simplul fapt că știam cât de greu ar fi să le îndeplinesc. Îmi doream mai mult decât orice în acest moment să o acaparez complet, să o fac să-și uite propriul nume dar nu puteam face asta; nu puteam ceda. 

Știam că nu eram un bărbat bun și de asemenea eram convins că și ea știa acest lucru, dar nu puteam să nu recunoscut surprinderea care s-a resimțit în mine odată ce am reușit mai ușor decât credeam să o conving să se urce cu mine în elicopter. Această femeie mă surprinde cu fiecare moment în care sunt alături de ea și păream să am convingerea că nu eu eram singurul pericol din această cameră. 

" Cred că a venit timpul să discutăm, domnule Styles. M-am săturat să ne tot învârtim în cercuri." Vocea femeii m-a tras din gânduri, întorcându-mi trupul spre frumoasa Nora Castellano, încercând din răsputeri să-mi calmez respirația eratică, degetele mele tremurând ușor în timp ce-mi turnam vinul roșiatic în pahar. 

Îmi era atât de greu să-mi calmez demonii în preajma ei, mai greu decât crezusem inițial că va fi. Nu obișnuiam să mă simt așa în preajma unei femei, nimeni nu îmi isca interesul atât de tare precum o făcea ea; era mai periculoasă decât crezusem iar acest lucru avea să mă dezavantajeze. 

"Ah, cara, te rog. Nici nu am reușit să-mi beau vinul." Zâmbind ușor, știam că după modul în care i se schimbase privirea că ea ura acel apelativ la fel de mult ca atunci când mă referea la ea în celelalte moduri. 

Ochii i s-au mijit, corpul i s-a încordat iar privirea aruncată în direcția mea antrena demonii din interior, îi ațâța și îi făcea să se trezească la realitate; gata să-mi acapareze simțurile. Nora era o femeie frumoasă și atunci când nu făcea nimic interesant dar atunci când era nervoasă, era o priveliște cu adevărat încântătoare. Ea era puritate, ea era păcatul- era tot ce contura Mama Natură îndrăgostită de Univers. 

"Sunt obosită, Styles. M-am săturat de acest joc. Nu înțeleg de ce ai insistat să mă aduci aici, mai ales acum că știi cine sunt." 

Styles. Mi-a spus Styles. Era atât de ciudat să-mi aud numele ieșit dintre buzele sale, numele lipsit de vreo formalitate- împânzit doar de o ură primitoare, era exact ce-mi trebuia. Îmi doream să mă urască pentru că așa răzbunarea va fi și mai dulce. 

"Exact acesta este motivul. Tu vei fi ajutorul meu, Nora. Numele tău e totul pentru mine și mă voi asigura că soțul tău va regreta ziua în care te-a lăsat să-l iei." 

Înghițind în sec, femeia m-a privit cu ochi mari, culoarea albastră înnegrindu-se din cauza nervilor acumulați, simțindu-i o dorință aparte de răzbunare odată ce mi-a auzit cuvintele dure. Nu intenționam să o mint, nu făcea asta prea des iar acum privind-o, am realizat cât de dureroase puteau fi cuvintele mele.