II. 68. Cena

149 25 4
                                    

E

După 5 ani

Nu m-am simțit niciodată lipsită de opțiuni, nu în adevăratul sens al cuvântului. Dar viața poate fi crudă, imprevizibilă, motiv pentru care este mereu ideal să te adaptezi situației care se formează. Nu am știut ce urma să se întâmple și deși poate nu am făcut cele mai înțelepte alegeri, în acest moment știam că sunt în locul bun. Tot ce mi-am dorit de la viață a fost să las în urmă partea din mine care murise în New York, acea umbră a orașului pe care îl iubeam. Și deși nu știusem în momentul în care părăsisem orașul că nu eram singură, pentru mine a fost cea mai bună decizie. Iar odată ce am aflat că eram însărcinată, am știut că singura mea șansă era să mă ascund. Numele Castellano încă pânzea în umbră, și deși nu îl mai purtam, erau oameni care n continuare căutau să-mi facă rău. Ochii mei au trecut peste biroul spațios, lăsând pensula din mână odată ce am auzit sunetul telefonului. Erau doar trei persoane care puteau să mă caute și ceva îmi spunea că nu era nimeni altul la telefon decât fratele meu. Un zâmbet cunoscător mi s-a întipărit pe buze odată ce i-am văzut numele ecran, pâlpâind în lumina naturală a soarelui care trecuse prin crăpătura geamului deschis. 

"Blaze." Vocea mea era caldă, bucurându-mă că fratele meu reușise să păstreze contactul cu mine în tot acest timp. Nu știusem atunci exact ce însemna viitorul meu, dar cu ajutorul său, am reușit să găsesc un apartament frumos în San Francisco, departe de nebunia orașului care îmi furase atât de multe lucruri. 

Nu îl mai văzusem de mai bine de cinci luni dar eram bucuroasă că putea să-și facă timp să mă sune uneori și deși trebuia să fim precauți, faptul că îi auzeam vocea o dată la câteva săptămâni ajuta enorm. 

"Nora hei. Cum ești, surioară?" Încă mi se părea straniu să-mi aud fratele strigându-mă astfel, mai ales ținând cont că acesta a preferat să-și ascundă identitatea în primele momente în care îl zărisem. Deși o parte din mine avea să păstreze acele momente teribile în mine, știam că fratele meu nu a făcut nimic altceva decât să mă protejeze. Îi datoram multe, ajutorul său fiind simțit în această perioadă dificilă. Știam că a încercat să facă tot posibilul să se revanșeze pentru cum a decurs totul acum cinci ani. 

"Sunt bine. Am luat o pauză. Am primit o solicitare pentru un tablou- un portret al unei doamne cu o pisică. Nu e deloc plăcut dar sunt fericită." 

"Oh, portrete realiste. Știu că nu îți prea plac." 

"Așa este dar trebuie să trăiesc cumva. Și sunt fericită că pot să trimit tabloul prin curier deci nici măcar nu trebuie să îl cunosc personal pe domnul care a făcut solicitarea." Încântarea din vocea mea l-a făcut să-i scape un surâs ușor, privind rapid în direcția ochilor pisicii care acum, în lumina naturală, părea înfricoșători. 

Eram totuși mulțumită că încă puteam să câștig din arta mea; deși nu era ce-mi doream să fac, preferam să fiu nevoită să pictez portrete realiste știind că acestea procurau veniturile necesare întreținerii mele și a copilului meu. Plus că e în continuare ceea ce doream să fac- ochii mei au fugit spre tabloul întunecat din colț, o scăpare a ceea ce fusesem acum câțiva ani. Ideea a venit după un coșmar, o amintire a bărbatului pe care îl iubisem impulsionându-mă să îmi las latura creativă să zburde. Tabloul rămăsese neterminat. Și probabil așa va rămâne. 

"Sigur ești bine, Nora? Îți priește soarele din San Francisco?" Vocea fratelui meu m-a tras din gânduri, încruntându-mă ușor. Părea dintr-o dată îngrijorat, motiv pentru care întreg trupul mi s-a tensionat instant. 

Totul era normal. Paranoia mea era mereu prezentă cu mine, dar știam că eram în siguranță aici. Departe de New York. Departe de soarele italian. San Francisco era diferit, deși era pe coasta de vest, aproape de căldura resimțită în Los Angeles, știam că nu putusem să aleg un loc mai bun în care să-mi cresc familia decât aici. Era un oraș mare în care te puteai pierde ușor dar în același timp nu m-am simțit niciun moment copleșită de aerul populat cum era atunci când trăiam pe coasta de est. 

The billionaire's wife ///HSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum