The billionaire's wife ///HS

40. Cjarsons

E

Inima îmi bubuia cu putere, nu-mi venea să cred ce vedeam. Eram copleșită de emoții și de-a dreptul terifiată de omul de lângă mine. Depozitul era mare, întunecos și murdar. Lipsit de lumină artificială, tot ce se vedea era luna strălucitoare printre geamurile de sticlă. Totul era atât de bizar, atmosfera era densă iar Styles era îmbătat de puterea pe care o avea acum asupra mea. Observa modul în care mă simțeam, era conștient că inspira frică, mai ales acum. Retrasă în întuneric, nu puteam vedea nimic altceva decât trupul său mișcându-se lent între cei doi oameni pe care îi avea îngenunchiați la picioarele sale. Matahale de doi metri îi înconjurau iar cei doi bărbați tremurau din toate încheieturile. Dar el era calm, prea calm. 

"Nu înțeleg cum s-a întâmplat. Cred că nu vă veți supăra atunci dacă vă voi face să dispăreți." Vocea sa era puternică, autoritară, iar degetele sale se plimbau liniștite pe arma din mâna sa. Marfa nu ajunsese cum trebuia, nu știam exact ce era dar Styles nu era mulțumit. Părea ca și cum își dorise ca ceva să meargă prost, ca și cum aștepta să-mi arate ce făcea cu adevărat. 

Bărbații au început să pledeze, scuzându-se și continuând să se roage de șeful lor, crezând pentru o secundă că acesta avea să accepte ce ziceau. Să le mai ofere o șansă. Ochii săi s-au ațintit pe mine, un zâmbet înfricoșător conturându-i-se pe buze, neputându-mi la rândul meu să-mi iau ochii de la acesta. Lacrimi puternice se adunau în ochii mei, neștiind ce aș putea să fac pentru a nu vedea ceva atât de înfiorător ca asasinarea acestor oameni. Aiden niciodată nu m-a pus într-o astfel de situație, oricât de oribil s-ar fi comportat cu mine. 

Zâmbind ironic, liniștea a acaparat încăperea. Cei doi se opriseră, abia acum observând că arma era în direcția acestora, privirile unuia dintre ei fugind spre mine, pledând să fac ceva. Ieșind din întuneric, am încercat să spun ceva, brațul lui Blaze oprindu-mă înainte să intru în ceva și mai rău. 

Arma s-a descărcat cu atât de multă ușurință încât mi-am simțit picioarele tremurând, Styles neluându-și ochii de pe mine, bărbatul care acum câteva secunde mă privea zăcând acum într-o baltă de sânge. "Ți-am dat eu voie să te uiți în direcția ei?" 

Celălalt bărbat tremura, privirea rămânându-i ațintită în pământ. Suspine și rugăciuni îi ieșeau dintre buze, un sunet animalic ieșind din direcția milionarului. Râdea. Dar era atât de înfricoșător încât nu putea să se consideră că era plăcut. 

"Dumnezeu nu e aici cu tine acum. Doar eu." Vocea sa era aspră, nelăsând nimic altceva în aer, arma descărcându-se pentru a doua oară în câteva secunde, cel de-al doilea trup căzând lipsit de viață. Arma a fost apoi aruncată în direcția unuia dintre oamenii care așteptau ca șeful lor să termine, acesta prinzând-o fără vreo greutate. 

Nu realizasem când se apropiase de mine, lumina lunii prinzându-i mina întunecată într-o manieră stranie, acesta apropiindu-se mult prea aproape de mine. Lacrimi micuțe coborau pe obrajii mei, nevenindu-mi să cred că am ajuns în acest loc, cu el. Nu puteam formula nicio propoziție, gâtul meu era uscat, panica fiind mult prea prezentă în mine, acesta observând modul violent în care tremuram. Cu o urmă de putere, am încercat să rostesc cuvintele pe care le gândeam, neconștientizând încă ce mi se întâmplase. 

"Ești exact ca el." 

Surâzând la auzul cuvintelor mele, ochii pe care îi îndrăgeam odată erau acum complet negri, lipsiți de vreo emoție. "Sunt mai mult de atât. Încă nu ai văzut ce e mai rău." 

"Ești un monstru. Te comporți ca și cum nu ai fi ca el, dar ești. Sunteți din aceiași lume, meritați amândoi cea mai cruntă soartă." 

Știam că aducându-l pe Aiden în discuție aveam să-l enervez dar nu îmi mai păsa. Omorâse doi oameni fără remușcare în fața mea, mi-a arătat că poate și mai mult. Nu mai conta nimic, absolut nimic.