The billionaire's wife ///HS

37. Scaloppine

H

Lumea se schimbă dar niciodată în bine. Tot ce speram era ca eu să rămân pe loc, iar ea să rămână cu mine. Nu am mai simțit pentru nicio femeie ceea ce simt pentru ea, era mai mult decât o dorință carnală. De acest lucru eram convins acum. Nu mi-o puteam scoate din minte, nici atunci când era cu mine și categoric nu atunci când era departe. Îmi consuma toate simțurile, îmi invada trupul și gândurile complet. Îmi era extrem de greu să mă concentrez, mai ales acum când corpul ei era to ce visam. Dar știam că trebuia să o fac, pentru că în final, pentru ea făceam totul. Ultimele zile, săptămâni, totul era pentru ea, ca să mă asigur că era mereu protejată. Blaze o urmărea non-stop, cel mai de încredere om al meu era cu ea, nu cu mine. Mă mulțumeam cu Spencer care era la rândul lui, un bărbat serios și loial. Dar nu era Blaze. Blaze îmi citea gândurile, știa tot ce trebuia să facă fără ca măcar să-i spun dar știam că era necesar ca acesta să fie cu ea. Nu cu mine. 

Eram aproape gata, număram minutele în care trebuia să fiu la birou, să fiu departe de ea. Urma să-i pregătesc o cină copioasă, să am grijă de ea cum nu avusese nimeni și să încerc să-i umplu acel gol din inimă care părea și mai prezent acum că mi-a arătat ce ascundea. Dacă aș putea, i-aș lua toată durerea, toate gândurile înfiorătoare și le-aș înlocui cu amintiri plăcute, cu noi. Cu orice ar vrea ea. Eram dispus să fac orice pentru ea. Nu îmi venea să cred că o femeie mă făcea să mă port așa, eram prins total în vraja ei și nu îmi doream să mă eliberez niciodată. Nu știam cum era să simți ceva cu adevărat dar dacă asta era atunci eram dispus să risc chiar dacă în meseria mea nu era cea mai bună decizie. 

Tras din gândurile erotice cu femeia superbă, am încercat să mă concentrez pe lucrurile din fața mea, privind scurt ceasul de pe birou. Din minut în minut trebuia să sune Spencer, spunându-mi că mă aștepta cu mașina în fața clădirii, pregătit să mergem în unul dintre depozitele mele pentru o întâlnire cu Payne. Știam că trebuia să discutăm în această seară despre strategia pe care urma să o concepem pentru a asigura siguranța optimă, atât pentru mine cât și pentru Nora. De asemenea, aveam nevoie și de Blaze acolo. Sunt sigur că nu se va întâmpla nimic cu Nora cât el va fi plecat dar pentru a rămâne precaut, aveam să trimit pe cineva să se asigure că nu sunt probleme la casă. 

"Blaze, ne întâlnim la Suse în jumătate de oră. Am nevoie de tine acolo", îi spun scurt, neașteptând un răspuns știind prea bine că Blaze era probabil deja pregătit să plece. Aveam destule lucruri pe cap acum, nu aveam nevoie de oameni care nu știau să asculte ordine dar eram convins că el nu era unul dintre acești oameni. 

Curățând biroul de toate hârtiile pe care nu am reușit să le completez, mi-am colectat lucrurile și am pășit pe holul lung, îndreptându-mă spre liftul personal. Eram convins că nu voi ajunge mai repede de ora opt la Eleanora dar speram că ziua ei nu a fost atât de dificilă și va fi dispusă să se bucure cu mine de noaptea ce urma. 

*

Odată ce am pășit în căminul pe care am ajuns să îl ador acum că aveam pe cineva cu care să-l împart, deși nu era moral ceea ce făceam cu această femeie, eram bucuros că este aici cu mine, inima începând să-mi bată cu putere odată ce am pășit în sufrageria luminată, trupul acesteia întorcându-se spre mine odată ce mi-a auzit pașii, întâmpinându-mă exact cu îmi doream. Buzele ei erau făcute pentru mine, erau perfecte pentru mine iar acest lucru îmi schimba întreaga dispoziție proastă pe care o căpătasem odată cu plecarea de la Suse. 

"Vreau să-ți pregătesc cina, luce. Sper că nu ai mâncat." Eram convins că aceste momente aveau să fie de scurtă durată, mai repede sau mai târziu aveam să fim treziți la realitate, să aflăm cum nu puteam să rămânem în bula noastră departe de tot răul din lume.