The billionaire's wife ///HS

48. Tiramisu

E

Muzica din club bubuia pe ritmul inimii mele, ochii mei rămânând fixați în direcția în care o luaseră cei trei bărbați. Probabil că arătam bizar, așteptând de minute bune în același loc, neputând să-mi mut privire de pe ușa din spatele clubului. Harry fusese nervos încă din momentul în care plecaserăm de la galerie, iar acum părea că își dorea să distrugă ceva. Îl compătimeam oarecum pe bărbatul brunet care îi acompaniase pe cei doi în spatele ușii. Nu credeam că Liam îi va face ceva, dar cu Styles nu se știa. Părea că vrea să-și murdărească cămașa în această seară, nervii acestuia citindu-i-se în ochi odată ce am făcut contact vizual cu el înainte să se ascundă în spatele ușii. O parte din mine dorea să vadă ce se întâmpla, dar amintirea acelei seri m-a făcut să rămân implantată pe scaunul de la bar. 

"Îți mai aduc unul?" 

Trasă din gânduri, trupul meu s-a mutat în direcția vocii, făcând contact vizual cu bărbatul din spatele barului. Luându-mi ceva timp să procesez ce spusese, m-am uitat în jos, observându-mi degetele trasând marginea paharului gol, martini-ul pe care îl băusem neavând un efect asupra mea. "Sigur. De ce nu?" Am răspuns, luând măslina și ducându-mi-o la buze. Trebuia să-mi ocup timpul cu ceva, iar dacă acel ceva va fi băutura, atunci așa să fie. Zâmbindu-mi ușor, s-a întors pentru a putea prepara băutura alcoolică, ochii mei trecând iar în direcția din care nu părea că ar veni bărbații. 

Mă simțeam inconfortabil aici, nu eram în mediul meu. Nici măcar nu știam că avea un club până acum câteva ore. Dar să fiu aici? Mi se părea că nu era locul meu. Nu aveam  vârsta pentru a fi într-un club. Cu toate că nu vedeam adolescenți aici, erau mulți tineri. Tineri cu cel puțin 5 ani mai mici ca mine, dar diversitatea era prezentă, observând într-un colț un bărbat mult mai în vârstă decât restul. Era un club matur, o zonă nu frecventată de toată lumea, dar tot nu mă simțeam bine aici. Poate era datorită faptului că nu am reușit să mă bucur de viața din studenție sau de adolescență dacă mă gândeam mai bine, acum era clar. Nu îmi plăceau cluburile. Preferam să fiu la o petrecere matură, ceva mai puțin intens. Luminile roșii îmi făceau ochii să doară, iar muzica îmi bubuia în timpane într-un mod în care vibrația persista în interior, știind prea bine că mâine o voi auzi în continuare. "Mulțumesc." Spun ușor odată ce am văzut paharul în fața mea, acesta aruncându-mi un zâmbet simplu, întorcându-se pentru a servi o altă persoană. 

Eram extrem de curioasă ce era în spatele ușii, părea că nimeni nu îndrăznea să se uite în direcția acesteia. Iar faptul că muzica era atât de tare, nu se putea auzi nimic din acea încăpere. Poate era propria cameră de torturii a lui Harry Styles, acum nu mai eram atât de convinsă că acest lucru nu era posibil. În aceste luni în care am ajuns să mă apropii de el, am descoperit multe. Rămân la concluzia că este un bărbat prea intens, că nu a petrecut nicio secundă din viața sa lipsit de control. Aveam impresia că era în sângele său, că-i făcea plăcere atunci când era sfidat. Doar pentru a arăta cine e în control. 

Dar în același timp, am ajuns să-i cunosc și părțile bune. Un om atât de misterios, atât de puternic și influent, nu părea să fie atât de bun. Își dorea să-și arate mereu răutatea, dar în adâncul său, tot ceea ce puteam vedea era bunătatea. M-a făcut să simt lucruri cu o simplă privire; era inevitabil să se întâmple. Era prea șarmant, prea bun pentru a nu mă îndrăgosti de el. Am crezut că inima mi se va opri odată ce l-am auzit spunându-mi acele cuvinte. Nu era un moment bun, era un moment înfricoșător dar inima mea s-a umplut de emoție odată ce mi-a spus ce simțea. Bănuiam de ceva timp că era mai mult, că și el era implicat mai mult decât crezuse inițial dar în momentul în care și-a pus pe tavă emoțiile, nu îmi doream nimic altceva decât să-l îmbrățișez. Ceva ce credeam că avea nevoie. Harry nu părea că primise prea multe îmbrățișări la viața sa, lucru care mă întrista. În acel moment mi-am zis că voi face to ce era posibil pentru a rupe orice legătură cu Aiden. Îmi doream să merg pe stradă cu Harry, să nu mă ascund; să știe toată lumea ceea ce simțeam pentru el. Îmi doream să vadă toată lumea fericirea pe care mi-o oferea; meritam amândoi acest lucru. Dar eram copleșită, nu îmi venea să cred că a spus acele cuvinte, nu credeam că avea să o facă. Chiar dacă simțea, nonșalanța cu care mi-a vorbit m-a înmărmurit.