The billionaire's wife ///HS

79. Mostarda

H

Bubuitul din creierul meu nu a încetat nici atunci când liftul mă ducea la destinația pe care deja o regretam. Deși nu eram străin acestui loc, odată ce am pășit afară din protecția metalului mișcător, am urmat aproape metodic drumul spre bucătărie. Nicio securitate. Pereții apartamentului erau mai negri ca niciodată, fumul și distrugerea care mocnea în întunericul proprietății lui Castellano făcându-mi încordarea mușchilor și mai evidentă.

Pașii mei m-au purtat spre locul în care era bărbatul distrus, sunetul pe care îl făceau papucii mei cu fiecare pas apăsător atrăgând atenția oricui. În câteva minute m-am trezit în bucătăria spațioasă, nefiind în totalitate pregătit pentru ce urma să văd. Un morman uriaș de mizerii se odihnea pe masa înaltă, privind neîncrezător odată ce am observat tot sângele și oroarea din cameră. Printre resturile dezgustătoare ale obiectelor sparte, cioburi și gloanțe aruncate, am observat ceva ce m-a făcut ușor să mă cutremur. Un animal. Un cerb. Mi-a luat ceva să-mi dau seama exact de unde venea mirosul orbil, dar odată ce am localizat capul animalului mort, vânat și așezat într-un mod bizar pe masa înaltă, am știut că această vizită avea să fie mai urâtă decât am preconizat. Singurul sunet care indica prezența lui Castellano, pe lângă trupul său inert, așezat în fața dezastrului de pe masă, era respirația grea. Fumul din aer avea un miros specific, acidic, realizând că iarba pe care o consumase era acum impregnată în casa sa. Totodată, masa mare făcea posibilă prezența prafului alb, ceva ce zărisem și în sufrageria prin care trecusem acum câteva momente.

Aiden Castellano, sprijin pe unul dintre scaune, privea fără urmă de reacția capul distrus al animalului, observând în mâna sa o țigară, fumul ieșind din aceasta.

"Am pierdut petrecerea, observ." Vorbind, am privit distrugerea din jur, nevenindu-mi nici acum să cred că locul acesta, odată atât de curat și minunat de mireasma prezenței Norei era acum așa.

Nerăspunzându-mi, degetele sale s-au dus spre buze, trăgând tare din țigara pe terminate, inhalând fumul toxic. Nici măcar nu mă privea, orbit de fixismul animalistic.

Nu e momentul să lovești în Castellano. Rănile sale sunt prea profunde, ar aduce doar necaz.

Deși vocea lui Blaze m-a făcut să ezit să vin aici, odată ce trupul Eleanorei s-a liniștit în somnul adânc, am știut că primul lucru pe care trebuia să-l fac odată ce ajungeam în New York era să-mi văd fostul adversar. O parte din mine spera ca gestul meu să atragă atenția fratelui său bolnav, planul încă în curs de formare fiind posibil doar dacă Luca ar fi în oraș. Dar nu am putut să-l ascult, dorindu-mi cu disperare să lovesc în toate modurile posibile în bărbatul care i-a provocat atât de multă suferință femeie pe care o iubeam.

"Mi s-a adus la cunoștință că monstrul de frate al tău a reușit să evadeze. Să înțeleg că protecția clanului Castellano nu a dispărut odată cu ruptura dintre voi, nu?" Deși am încercat să-mi păstrez calmul, veninul din vocea mea putea fi auzit de oricine, aroganța cu care tratam acest moment ajungând și la bărbatul căzut.

Niciun răspuns. Nu aveam nevoie de confirmare, îmi doream doar ca acest nesuferit să asculte. Deși limba mea își dorea să îl enerveze, să provoace furie, în realitate acest lucru nu ar fi bun pentru ea. Deși eram convins că această conversație îmbrăca mai mult forma unui monolog, faptul că am decis să vin aici, să mă afișez omului pe care am încercat să-l distrug atât de mulți ani; acum era diferit. Nu mai era nimic de distrus la el, Aiden Castellano era o fantomă a ceea ce a fost odată un adversar de temut.

"Crezi că mă va ierta vreodată?" Întrebarea sa m-a luat prins surprindere, capul acestuia ridicându-se încet, tonalitatea vocii sale semnalând gâtlejul uscat și lipsa conversațiilor. Întrebarea sa părea una aproape lipsită de emoție, deși știam că acum tot ce mai avea acest bărbat era emoție. Pur dispreț pentru tot ceea ce era, o parte din mine nu credea că este posibil ca în fața mea să fie acest bărbat. Păreau două persoane diferite, Castellano de acum 6 ani era o năucă.