The billionaire's wife ///HS

84. Rafanata

E

Deși respirația mea s-a liniștit de ceva timp, inima a continuat să-mi bată cu putere în timp ce degetele lui Harry își continuau mersul agale peste omoplații mei, neobservând modul în care acțiunea sa mă afectase. Nu puteam să dorm, oricât de obositoare a fost această zi, oricât de mult stres s-a acumulat și oricât de intens ar fi fost sexul, somnul părea mai îndepărtat ca oricând. Mă așteptasem să îi aud respirația potolită, să-l simt adâncindu-se în lumea somnului, dar la rândul său, Harry părea mai treaz ca oricând. Deși eram dezbrăcați sub plapuma călduroasă și în ciuda îmbrățișării care ar trebui să faciliteze somnul, știam că mintea mea era mult prea trează pentru orice. 

"Crezi că vom reuși?" Vocea mea m-a luat prin surprindere, rămânând cu privire peste pieptul său, privindu-mi degetele în timp ce mersul mâinii sale s-a oprit. 

Nici măcar nu știam exact ce mi doream să spun, voiam să scăpăm de Luca pentru a putea discuta cu adevărat despre noi. Despre ce ar putea fi viața noastră. Cu Mal. 

"Noi? Sau cu Luca?" Degetele sale și-au reluat jocul, trasând acum o serie de modele intricate peste spatele meu, tonalitatea joasă a vocii sale făcându-l mai atrăgător ca oricând. 

Nu îmi plăcea deloc situația, faptul că așteptarea aceasta era mai dificilă decât crezusem mă speria. Totul mă speria. Am fost speriată ultimii cinci ani, mereu. Fără ca măcar să-mi dau seama, am fugit de frici deși acestea erau mereu cu mine. Nu puteam să mă mai ascund. Îmi era atât de frică pentru mine, pentru familia mea, pentru Harry. Coșmarurile au revenit acum. Și de data aceasta nu mai este doar Mal cel torturat, nu. Acum Harry e și el acolo. Și tot ce pot face este să privesc neputincioasă. Exact cum am făcut acum cinci ani. 

Lipsa reacției din partea mea l-a făcut să ofteze, mișcându-și ușor corpul pentru o poziție mai bună, sunetul vocii sale auzindu-se din nou peste respirațiile noastre. "Luca e un dement. Dar nu va putea sta departe. Iar atunci când se va ivi ocazia, va realiza ce greșeală a făcut." 

"Ai de gând să-l ucizi?" 

"Nu. Dacă m-ai fi întrebat acest lucru acum cinci ani, răspunsul meu ar fi fost unul pozitiv. Dar nu mai sunt așa. Nu pot să fiu ceva ce nu-mi doresc. Nu ar fi bine pentru nimeni deși mi-aș dori să-l distrug. Nu promit în schimb că oamenii mei sau cei ai tatălui tău se vor abține, Nora." 

Vechiul Harry l-ar fi omorât, dar bărbatul din fața mea era diferit. Mai matur, mai convins că viața pe care a trăit-o atât de mult timp nu a fost deloc cea potrivită. Știam că umbra mafiei va fi mereu acolo, și nu doar din vina lui. Dar faptul că Harry încerca să se schimbe, să fie mai bun spunea enorm. Era o persoană minunată, deși nu credea acest lucru. 

Buzele mele s-au lipit ușor de pieptul său, oferindu-i un sărut moale, retrăgându-mă apoi pentru a-mi relua acțiunea, jucându-mă cu pielea sa. Nu am realizat cât timp trecuse, dar fusese ceva, motiv pentru care liniștea m-a făcut să cred că adormise. Corpul său s-a mișcat dintr-o dată, luându-mă prin surprindere, ridicându-mă odată cu el din cauza poziției împleticite, ochii mei întorcându-se pentru a privi confuză spre el.

"Vreau să mergem undeva. Ce zici?" Un zâmbet ușor mi-a acaparat buzele. Știa că somnul nu a veni atât de curând motiv pentru care încearcă să ne facă mintea să nu cadă în acel abis întunecat. Încuviințând ușor, i-am lăsat trupul să părăsească căldura, privind fără rușine Adonis-ul din fața mea. 

Oftând, mi-am trecut mâinile prin păr, încercând să-l îmblânzesc ușor înainte să mă întorc spre Harry, deja într-un tricou simplu și o pereche de boxeri închiși la culoare. "Poți să porți asta. Haide."