The billionaire's wife ///HS

19. Scacciata

H

Orice bărbat trece prin anumite stări care îi marchează gândirea și modul în care privește viitorul; fiecare secundă a acelui moment specific îi conturează anumite opinii și îi arată exact cum trebuie privită viața. Aerul din biroul mult prea îmbâcsit nu îmi ajuta gândurile, acestea zburând în cele mai păcătoase locuri, încercând din răsputeri să îmi concentrez atenția asupra problemei care se ivea- încă nu aveam numele celui care mi-a rănit umărul. Intenționam să aflu numele celui care mi-a provocat starea de incertitudine pe care o aveam acum dar nici Blaze și nici Payne nu erau de ajutor. Cu toate că avocatul meu nu ar trebui să se ocupe cu astfel de lucruri, Liam era un expert în tot ceea ce era comunicarea. Cunoștea atât de mulți oameni încât era imposibil să nu afle din surse sigure exact cine îmi dorea moartea. De-a lungul anilor, am întâlnit multe persoane care nu au fost prea încântate de prezența mea, am supraviețuit atâtor asasini încât nu mai țineam minte dar acum era altceva; cineva fusese atât de nesăbuit încât să își manifesta ura într-un loc atât de public, punând în pericol mult mai multe persoane decât era necesar. 

Aveam impresia că persoana care a vrut să-mi neutralizeze existența a dorit să o facă într-un loc atât de public pentru a arăta ceva- la urma urmei, puterea era tot ce conta. Și nimic nu inspira mai multă decât o asasinare în fața tuturor oamenilor importanți ai secolului nostru; totul a fost gândit aici. Fiecare pas a fost analizat până s-a găsit cel mai optim moment iar acest lucru începea să mă îngrijoreze. Cu toate că din momentul în care am plecat din Palermo, securitatea mea s-a dublat, aveam o presimțire urâtă. Niciun om nu putea fi atât de nebun încât să riște cu un astfel de plan; era malefic. 

Biroul acesta nenorocit în care eram închis încă de acum câteva zile nu mă ajuta, gândurile mele îndreptându-se din nou în direcția frumoasei femei care mi-a captat mintea într-un mod mai mult decât obsesiv. Iar apoi totul s-a reluat în imaginația mea. Acea seară, cu toate că se întâmplase acum câteva zile, aveam impresia că trecuseră ani de când buzele femeii la care mă gândeam de mai bine de câteva luni se lipiseră în final de ale mele. Nu înțelegeam conceputul unui sărut așa cum o făceau femeile pentru că mereu a fost un mijloc concret pentru a ajunge la  sex într-un timp util dar cu ea era diferit. Era pur, crud și atât de incitant încât mă simțeam ca un adolescent hormonal. Cu un simplu sărut, ea m-a avut în genunchi fără să-și dea seama și cu toate că am oprit orice ar fi urmat să se întâmple între noi, acum regretam că nu am continuat să o ador întreaga noapte. Eram de părere că sexul cu ea avea să fie fenomenal și credeam cu vârf și îndesat că aveam să nu mă mai satur; era diferită, și nu într-un mod romantic asemănător unui film siropos. Știam că aveam să regret momentul în care corpul meu îi va ceda pentru că nu mă voi mai putea întoarce niciodată la ceea ce era înainte și acest lucru nu putea fi conceput de o persoană ca mine. Aveam demonii mei iar ea era o pată care îmi distrăgea atenția, mă făcea să nu mă pot concentra pe ceea ce era important acum și începeam să devin frustrat. 

Ochii mei au rămas fixați pe hârtiile din fața mea și atunci când am auzit o nouă persoană intrând în birou. Vântul care sufla cu putere prin geamul larg deschis a făcut curent în încăpere, oftând odată ce am realizat că trebuia să mă rup de gândurile care îmi umbreau judecata. Cu toate că nu îmi doream să fie aici acum, Payne a decis să aștepte câteva zile înainte să se întoarcă în New York, stând alături de Blaze pentru a descoperi exact ce s-a întâmplat la gala lui Valente. Rana mea era mai bine acum că un specialist a venit să se asigure că nu avea să se infecteze, amintindu-mi cum acesta a fost oarecum surprins de persoana care mi-a scos glonțul și mi-a bandajat ca un expert rana. Până și doctorul era impresionat de Eleanora și nici măcar nu știa de ce era în stare această femeie puternică. Poate că era absurd să continui să mă gândesc la ea dar îmi era greu să mă abțin având în vedere cât de mult îmi doream să o am doar pentru mine. Nu ar mai fi cale de întoarcere din acel punct iar eu nu puteam să risc totul pentru o femeie frumoasă, nici măcar pentru una ca ea. "Styles, avem o problemă." 

Vocea lui Payne mi-a oprit iar îngândurarea, ochii mei privindu-l cu un foc încins; aveam nevoie de sânge, trebuia să vărs ceva pentru a opri acest întuneric din interiorul meu. Poate că modul în care gestionam tot ce s-a întâmplat era greșit, eram convins că nu aș fi avut o astfel de reacție dacă nu era pusă în joc și viața Norei dar oricum nu se justifica modul în care evenimentele au decurs în acea seară. Nimeni nu ar fi trebuit să lase astfel de oameni să pătrundă în perimetrul nostru, nimeni nu trebuia să fie rănit pentru simplul amuzament al unui nebun care dorea moartea tuturor.

Oftând la auzul celor din partea sa, avocatul meu a început să se miște cu o oarecare tensiune în umerii, privind constat telefonul care era în continuare în mâna sa. Știam că totul se va rezolva în câteva zile, nu puteam să nu aflu cine erau acei maniaci cu două persoane ca Blaze și Liam pe urmele lor. 

"Sursele mele spun că cineva nu e prea încântat de modul în care tu și cu Castellano vă gestionați afacerile. Poate că există oameni care vă urăsc în aceiași măsură pe amândoi, Harry." 

Era oarecum imposibil ca atât eu cât și Castellano să fim suportați în aceiași măsură dar oricare nebun ar încerca să ne submineze ar știi că nu este o idee bună. Aiden Castellano e un nenorocit din multe motive dar nu e un bărbat lipsit de resurse sau imaginație; averea sa e imensă și puterea pe care o deține în New York este aproape ca a mea- mortală. 

"Nu cred că ar fi cineva destul de curajos să încerce să ne distrugă, Payne. Nici eu și categoric nici Castellano nu suntem bărbați răbdători." 

Nervii mei erau întinși la maxim în timp ce această conversație se derula, ochii aprigi ai bărbatului încercând să-mi calmeze cumva furia. Nu era cel mai bun moment să mă enervez.

"Aparent este cineva. Blaze încă lucrează să afle cine a comandat masacrul dar cert este că un grup de oameni, asasini plătiți, au avut o țintă anume în Palermo." 

Pe cine păcăleam? Era evident că răspunsul era acolo-asasini. Mereu au fost asasini, mereu vor fi. Nu ar fi prima oară când viața mea era în joc sau a lui Castellano dar acest lucru era absurd; nimeni nu ne putea atinge, nu atunci când eram înconjurați de securitate cum a fost la acel eveniment. 

"Încă nu am reușit să aflam exact cine a comandat asasinarea dar nu pot să spun că întreaga situație nu e oarecum terifiantă, Harry." 

Sâsâind nervos, am început să bat impacientat cu piciorul în podea, încercând să-mi controlez stările în astfel de momente, dorindu-mi să îmi vărs furia într-un sac de box. Era greu să mă controlez mai ales acum când știam că nimic nu mai era atât de sigur. Până acum nimeni nu a ajuns nici măcar în aceiași clădire cu mine dar de data aceasta, cumva cineva a reușit chiar să-mi pună în pericol viața; cu toate că acea armă mi-a rănit doar umărul, putea să facă mult mai multe de atât. Puțin control și o sincronizare mai bună și acel glonț ar fi intrat într-o zonă mai periculoasă decât în umăr. Gât, piept, frunte. Multe posibilități pentru cineva care știa să mânuiască o armă.

"Problema e alta. Se pare că ai încasat acel glonț pentru nimic." 

Încruntându-mă la auzul cuvintelor sale, corpul meu s-a ridicat brusc din scaunul confortabil, palmele mere rezemându-se de biroul închis la culoare, ochii mei rămânând fixați pe bărbatul din fața mea. Aveam o presimțire urâte în legătură cu tot ce se întâmpla acum. 

"Tu nici măcar nu trebuia să fii acolo. Ținta nu trebuia să fii tu, ci Castellano." 

Oftând la auzul cuvintelor acestuia, am sâsâit enervat. 

"Liam, ți-am mai spus; nimeni nu ar îndrăzni să meargă după Castellano. E al meu. Eu voi fi cel care îl va omorî, nu un nebun care plătește asasini să-i facă treaba murdară. Castellano e al meu."

Poate că era dificil să mă concentrez acum având în vedere starea de oboseală care mi-a cuprins trupul dar nu aveam de gând să las oameni fără experiență să încerce să fure ceea ce era de drept al meu. Am jurat că eu voi fi cel care îi va pune capăt existenței lui Aiden Castellao în toate modurile posibile și aveam de gând să fac acest lucru și cu piedica pusă de un incompetent care angajează asasini la fel de idioți ca el. 

"Nu cred că mă înțelegi. Harry, ei nu aveau ordine să tragă în Aiden, ci în Nora."