The billionaire's wife ///HS

66. Knödel

E

Nu credeam că situația putea deveni mai bizară decât era în momentul de față.   Luca era încă inconștient dar datorită îndrăznelii lui Harry, acum era așezat pe scaunul în care îl văzusem chiar pe el, preluând datoria de a lega sfoara în jurul mâinilor și picioarelor acestuia. Brațul meu s-a dus spre fruntea soțului meu, acum fiind ghemuită la nivelul său, ezitând pentru moment. Harry era în continuare atent la modul în care trupul lui Luca reacționa, dând semne că urma să se trezească; privirea mea era ațintită pe soțul meu. 

Aiden arăta la fel de rău ca în momentul în care fratele său a decis să-l omoare în bătaie, simțind pulsul slab și ochii mari. Deși l-am avertizat că nu era nici locul, nici momentul să deschidă gura, știam că nu mă va asculta. Poate că își dorea să se justifice, să-mi arate că nu e monstrul pe care fratele său l-a creat dar până și eu știam că orice mi-ar zice acum, nu aveam să cred. Mi-am pierdut orice urmă de încredere în el, și deși va fi mereu prima mea iubire, nu exista un motiv bun pentru a continua să lupt pentru el. Ezitarea mea în a trimite actele de divorț m-a costat și orice urma să se întâmple aici, știam că dorința mea de a divorța de el nu se va schimba. Nu după tot ce s-a întâmplat. 

Degetele mele au trecut peste obrazul său, acesta mulându-se în atingerea mea, încercând cu greu să-mi atingă pielea cu palma sa. Îmi doream să fie bine, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, țineam prea mult la el pentru a-l vedea așa. 

Încercând să-mi comunice cu o privire lungă tot ceea ce nu putea forma acum din cauza umflăturii buzei și a obrajilor loviți, eu nu-mi doream să aud, dând din cap dezaprobator. Atingerea mea s-a retras, ridicându-mă în picioare și pornind încet spre locul în care era Harry. Poate că nu era o idee atât de bun să fim aici, Luca putea oricând să țipe și să atragă atenția oamenilor săi. Dar dintr-un motiv încă necunoscut, nimeni nu ne-a deranjat până acum. Liniștea era înfiorătoare, iar odată ce privirea intensă a lui Harry Styles s-a fixat pe mine, mi-am simțit întreg trupul supus unei călduri de neexplicat. 

"Nora." Numele meu rostit de acesta era o melodie pentru urechile mele, dar acum era încărcat de o electricitate aproape înfiorată, simțind tensiunea emanată de corpul său situat în apropierea mea. "Spune-mi. La Woolworth este mâncare?" 

Aluzia s-a era evidentă, ochii mei trecând peste zonele în care propria sa privire era îndreptată, observând pe sub urmele de murdărie și sânge uscat, un corp firav, slăbit. Nu era prima oară când mă întreba acest lucru dar parcă acum era mai îngrijorat ca niciodată. Stresul era resimțit în scăderea din greutate, amestecat cu nopțile nedormite din cauza coșmarurilor și atmosfera încărcată din ultimul timp. Nu asta am intenționat să fac, iar el știa acest lucru. Nu mi-am propus să mă înfometez dar cumva, nimic nu-i scăpa. Nici în starea obosită în care era. 

Am preferat să nu răspund, nedorind să adaug conflictului deja existent dintre el și soțul meu. Cu toate acestea, Harry nu i-a aruncat nici măcar o privire, iar eu știam acum, după aceste cuvinte, că atenția lui Aiden era îndreptată spre bărbatul intens care îmi capturase inima. Ochii mei au rămas fixați pe scena care se derula în fața mea, fratele soțului meu revenindu-și încet, ochii săi fluturându-i ușor. 

Poate că era confuz, speriat, și chiar ofticat că a fost prins atât de ușor, dar nu puteam să spun că emoțiile de pe chipul său erau atât de evidente ca acum câteva minute când el era cel cu arma ațintită în direcția noastră. 

"Ai două opțiuni: fie vorbești și mai vedem ce se întâmplă cu tine, fie te omor aici și acum. Tu decizi." 

Nu crezusem că aveam să mai aud astfel de cuvinte înfricoșătoare din gâtlejul bărbatului superb cu ochi verzi. Nimic nu mai era blând și cald în privirea sa acum, demonul și întunericul pe care îl ascundea ieșind la suprafață. Știam că acesta era Harry Styles, șeful mafiei crude care patrula orașul american. Malefic. Dur. Puternic și atât de ferm încât nimeni nu ar îndrăzni nici măcar să respire într-un mod anormal în preajma sa. Eram convinsă că trebuia să fie astfel acum, să nu pară atât de obosit cum îl vedeam eu. Privirea lui Luca s-a întors spre mine, privindu-mi trupul ca și cum urma să spună ceva, ochii săi fugind înapoi spre Harry odată ce vocea sa a bubuit în camera prost luminată.