The billionaire's wife ///HS

25.Scaccia

H

Nu îmi place atenția ceea ce e complet absurd având în vedere statutul și influența pe care am ajuns să o am în acest oraș; uram cât de lipsiți de imaginație erau cei care locuiau în New York, lumea este atât de mare și sunt numeroase locuri la care mă pot gândi acum care sunt extrem de diferite de acest oraș populat. Iubeam Statele Unite, îmi plăcea aici mult mai mult decât în Italia dar uneori era copleșitor să țin pasul cu ritmul alert al acestei vaste întinderi, mai ales că eram constant presat de Payne să mă prezint la petreceri și galerii neimportante, lipsite de entuziasmul de odată. Trebuia să păstrez aparențele și să mențin contactul cu cei care controlau orașul în așa fel încât munca mea să nu fie afectată dar era dificil, era extrem de epuizant să caut constant acel ceva care lipsea printre luminile orbitoare ale unui oraș ca acesta. Nu conta unde eram, puteam fi în partea cea mai bogată a acestuia sau în suburbia nefastă, oriunde mă aflam eram urmărit de neîmplinirea totală pe care o resimțeam de fiecare dată când mă trezeam și priveam în jurul meu. New York-ul avea nevoie de o schimbare și eram pe drumul de a oferi orașului exact ceea ce merita; știam că va fi greu dar eram convins că potențialul acestuia făceau riscurile să merite.

Aceste gânduri îmi întunecau mintea în timp ce încercam să-mi fac loc printre oamenii aranjați de la petrecerea sofisticată la care a trebuit să mă prezint. Cu toate că nu mă simțeam atât de neplăcut știind că Payne era și el pe aproape, încercând să justifice comportamentul meu dezinteresat, nu puteam să nu mă gândesc la locurile diferite în care puteam fi acum. Dar nimic din ce îmi doream nu avea să se întâmple, cel puțin nu în seara aceasta, ochii mei căutând cu disperare fața cunoscută a lui Valente, omul de care am încercat să mă ascund de câteva luni bune. Nu era ca și cum inspira frică, era un bărbat destul de agreabil și îi datoram totul, dar gândul că eram nevoit să îi dau explicații pentru anumite acțiuni pe care le-am desfășurat în ultimul timp îmi isca o nouă migrenă, ceva ce apărea mai repede și des decât îmi doream. 

"Știu că nu vrei să fii aici, Styles, dar încearcă să pari interesat de ce spun oamenii aceștia." Tras din gânduri odată ce vocea avocatului meu s-a auzit în dreptul meu, un pufăit lipsit de interes mi-a ieșit dintre buze, ochii mei cercetându-l pentru moment. Îmbrăcat într-un costum gri, extrem de formal și lipsit de aerul atotștiutor, Liam Payne se putea deghiza și integra oriunde. Poate că privirea sa caldă era ceva ce la mine nu se zărea sau poate acei ochi înconjurați de ramele ochelarilor rotunzi ofereau un aer călduros, cert era că oricine se putea simți bine în preajma sa. Spre deosebire de el, alura mea era complet diferită, știind prea bine că multora le era frică să mă abordeze, optând să discute mai mult cu avocatul meu; poate era statura mea sau poate privirea rece, cert era că nu puteam face nimic să par mai interesat de acest loc decât arătam. "Cred că acest lucru este imposibil. Cât mai trebuie să suport acest chin?" 

Râzând la auzul cuvintelor mele, Liam și-a trecut ochii peste mulțimea adunată în centrul hotelului, scările imense care împrejmuiau pereții pictați creând o atmosferă mai puțin neplăcută. Trebuia să fie ceva mai interesant aici decât conversații tâmpite cu oameni pe care nici măcar nu îi cunoșteam. Întorcându-mi privirea spre bărbatul de lângă mine, acesta mi-a înțeles neplăcerea, un zâmbet triumfător întipărindu-i-se pe chip odată ce și-a aruncat privirea spre mulțime. 

Ochii mei s-au mutat pe colțul încăperii, observând o ușă mică care mai mult ca sigur ducea spre ceva mai promițător decât plictiseala de aici. Iar apoi totul s-a luminat, inima mea a început să bată cu putere odată ce am zărit figura frumoasă a femeii pe care o îndrăgeam în ciuda imposibilității de a fi cu ea. Eleanora Castellano arăta mereu bine, era o privire frumoasă pentru ochii obosiți dar în această seară părea mult mai fermecătoare decât de obicei. Rochia mulată de o culoare bizară îi scotea în evidență corpul frumos, lăsându-i umerii dezgoliți și bustul acoperit într-un mod amețitor, lăsând ochii curioși să-și imagineze ce se află sub materialul care îi acoperea trupul. Machiajul simplu lăsa ochii de culoarea oceanului să iasă în evidență iar tocurile simple îi dădeau un plus de înălțime, părul negru lăsat în valuri conturându-i fața. Poate că eram eu mult prea îmbătat de frumusețea ei, dar în acest moment pentru mine nu exista o altă femeie care să se compare cu cea din fața mea.