The billionaire's wife ///HS

80. Tramezzino

E

Primele două zile în New York au trecut mai repede decât crezusem. Nu știam de ce nu puteam să ne dăm seama unde era Luca, frustrarea lui Harry fiind evidenta. Părea că dispăruse de pe fața pământului iar acest lucru ne neliniștea mai mult decât orice. Deși vremea rece din New York nu trimitea spre anotimpul schimbător, iarna grea era încă în desfășurare pe străzile îmbibate de aerul de februarie. Seara aceasta putea să schimbe multe, schimbarea din apartamentul lui Harry fiind evidentă odată ce ne-am trezit. Urma să vizităm clubul lui Harry, ceva ce el a evitat să-mi spună până acum.

Deși era nervos, era convins că ieșirea noastră nu avea să fie nesupravegheată, asigurându-mă că baza sa era mai mult decât suficientă. Credeam că nervii săi aveau o altă sursă- aceea fiind fostul său asociat. Harry a înțeles că era momentul să îl reîntâlnească pe Liam, și deși eu nu credeam că relația lor s-a rupt complet, ceea ce fusese între ei se destrămase de mult. Clubul era legal dar activitățile lui Liam nu erau. Deși în continuare un avocat celebru, din momentul n care Harry a pășit din lumina reflectoarelor, păpușarul s-a transformat într-un avocat viclean cu o vendetă. Dar fusese de acord să ajute, ceva ce aflasem din conversația telefonică purtată de cei doi, Payne oferindu-și serviciile în schimbul unui preț. Momeala pusă avea să își facă prezența în seara aceasta, nevoia de a fi acolo antamând neliniștile lui Harry care s-a plimbat aproape toată ziua prin apartament, dând telefoane și țipând pe angajați.

"Cred că trebuie să privim această seară ca o gură de aer proaspăt." Cuvintele mele l-au făcut să se oprească, privindu-mă pentru prima oară în această zi.

Nu puteam să îl condamn. Harry era stresat, presiunea era imensă pe el și deși a încercat să-și păstreze calmul, eram convinsă că decizi sa de a sta în San Francisco atât de mult timp îl costa. Oamenii cu care vorbea... acei oameni erau membri ai afacerii hoteliere, persoane importante care au pierdut mulți bani în absența sa. Iar acum, deși i-am sugerat de mai multe ori decât mi-aș putea imagina, nu își dorea sub nicio formă să mă părăsească.

"Nu cred că mi-ar face bine după atât de mult fum." Cuvintele sale erau tăioase, emanând stresul unor zile îngrozitoare.

Deși totul se aduna cu afacerea sa, prezența sa în New York era căutată. Nu își dorea acest lucru dar trebuia să meargă să rezolve totul. Telefoanele ajutau până într-un punct, conferințele online; trebuia să vadă cu ochii săi cum au evoluat treburile în lipsa sa, iar încăpățânarea sa îl împiedica să accepte că greșise. Că nu trebuia să renunțe la tot.

"Harry, te rog. Mai e timp, ne putem vedea direct la club. Încă mai țin minte drumul."

"Nici vorbă. Exclus!"

"Dar pot să merg cu Spencer, e cel mai de încredere. Nu mi se va întâmpla nimic. Odată ce suntem acolo, totul va fi bine. Securitatea e pretutindeni." Încercările mele erau privite fără pic de remușcare, fără a fi ascultate.

Harry era extrem de dificil în acest moment dar știam că nervii nu aveau să ajute, motiv pentru care mi-am dorit ca măcar eu să-mi păstrez calmul.

"Dacă pățești ceva, Nora, eu n-"

"Nu voi păți nimic! Înțelege asta. Nu pot să stau aici, între patru pereți. Nu mă pune să fac asta, știu cum e și știu că și tu înțelegi ce înseamnă pentru mine asta."

Poate că întreceam măsura, aducându-i aminte de momentele urâte petrecute în căsnicia mea. Dintre toți, el ar trebui să știe cel mai bine cât de rea era izolarea. Luând în considerare pentru prima oară cuvintele mele, trupul său s-a apropiat, lăsându-se încet în jos pentru a fi la același nivel cu mine, așezată în continuare pe canapeaua din sufrageria sa.