Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 35- Stele

- Şiii... Suntem aproape gata..., o informez pe Ally în timp ce aplic ultima dungă de creion negru pe pleoapa ei stângă. Gata! exclam fericită şi mă dau doi paşi în spate, admirându-mi capodopera. Arăţi superb, Ally! Ashton va fi foarte surprins.

Ally pare încă nesigură şi emoţionată. Nu a spus niciun cuvânt cât timp am machiat-o şi i-am dat nişte haine din garderoba mea. A acceptat, lăsându-se pe mâna mea. Sper ca Ashton să nu o inhibe mai mult decât e, şi să se poarte exemplar cu ea, altfel va avea de a face cu mine.

Fata asta e o fiinţă minunată şi o consider deja prietena mea. Hel s-ar fi bucurat să fie cu noi... Mă întreb oare dacă e bine. Mâine la prima oră, o să iau telefonul de la Luke şi am s-o sun. Mă cam îngrijorează lipsa ei de comunicare, plus că acum s-a mutat în Anglia şi trebuie să se instaleze în cămin. Cred că nu-i e uşor deloc.

O îndrum pe Ally spre oglinda din colţul camerei, iar ea rămâne stană de piatră în faţa acesteia.

- Deci, ce părere ai? o întreb cu un zâmbet uriaş pe faţă.

- Beca... Eu... Oh, Doamne! Arăt... diferit, spune surprinsă şi se întoarce cu spatele, analizându-se din toate părţile. Mulţumesc, Beca!

Mă îmbrăţişează strâns şi îmi sărută obrazul.

- Mă bucur că-ţi place. Sincer, eram puţin emoţionată în privinţa părerii tale, având în vedere că stilul tău este total diferit de ăsta.

- Beca, e minunat! Puţin cam prea mult negru dacă e să mă întrebi, dar sunt sigură că lui Ash îi va plăcea. Va trebui să-l anunţ să se bucure de privelişte pentru că e prima şi, probabil, ultima dată când o să mă vadă îmbrăcată aşa, râde şi îşi ia telefonul de pe pat, îndreptându-se spre uşă.

- Să vă distraţi! îi urez, înainte să iasă din cameră, iar ea îmi zâmbeşte în schimb.

Sunt sigură că Ash va face un mini infarct, dar îmi va mulţumi mai târziu.

Îmi închid trusa de machiaj, pe care nu o prea folosesc. În afară de tuşul şi creionul negru, cine mai are nevoie de altceva?

Când mă hotărăsc să-mi reiau scrisul în caiet, Luke apare în cameră şi-şi aţinteşte ochii pe peretele din faţa mea. Ochii lui se plimbă peste tot pe acea porţiune, analizând amuzat.

- Aha deci..., începe, şi ştiu ce urmează de fapt.

Îmi dau ochii peste cap, iar el se aruncă în pat lângă mine, neluându-şi privirea de pe perete.

- Ştiam eu că mă iubeşti, dar să mă divinizezi în halul ăsta... Mă simt important, spune amuzat dar în acelaşi timp serios.

Ştiam că asta va urma să spună.

- Da, ei bine, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu eşti singur pe acolo. Uite, îl iau de mână şi îl îndrum spre peretele încărcat, de sus până jos, cu postere.

De-a lungul anilor am colecţionat postere, şi cu ajutorul unei foste colege, pricepute în ale artei, am reuşit să fac ceva ce îmi doream de mult imp. După asta, am hotărât să-mi mut biroul ce se afla odată acolo, şi să las spaţiul gol, lăsând privitorii - adică eu - să se bucure de fabuloasa panoramă.

- Recunoşti pe cineva în poza asta? îi arăt cu degetul un poster unde se afla Harry la o petrecere de Halloween, costumat în Miley Cyrus. Poziţia lui nu era una foarte ortodoxă.

- Styles... mârâie, şi îşi strânge maxilarul, încruntându-se.

- Oh, şi aici. - îi indic spre un alt poster - Aici, ei bine, cred că recunoşti acest fund bine tonifiat..., îl provoc.