Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 44- Miracole de Crăciun?

Helena's POV

-Helena?

Capul meu mai are o secundă şi o să bubuie. Mă doare tot corpul şi simt că mă topesc, dar nu mă pot mişca. E normal aşa ceva?

Uau, n-am mai avut o mahmureală d-asta de ceva timp...

- Helena?

Îi aud. Îi aud spunându-mi numele, dar sunt prea obosită şi mahmură să fac ceva. Stau pur şi simplu leşinată în pat, în cunoştinţă de faptul că astăzi e minunată zi de 23 decembrie. În starea în care sunt, nu pot să am de a face cu toate rahaturile fericite şi colorate din exterior.

- Ce ar trebui să facem? Am un tren de prins...

- E ok. Mă descurc eu, poţi pleca.

- Cred că mai bine aş st-

- Jennifer Lauton, ai un tren de prins. Du-te, vocea lui Dylan răzbate puternic urmată de ţăcănitul pantofilor lui Jenny pe parchet, după care sunetul uşii trântite mă înştiinţează că am rămas singură cu Dylan.

- Okay, oftează, şi aud uşa de la baie deschizându-se.

Nu ştiu dacă noţiunea timpului mi se dilată. Tot ce ştiu e că puţin mai târziu am simţit pătura dispărând, aerul rece muşcându-mi pielea şi, imediat, o tonă de apă rece m-a lovit în plin.

Ei bine asta m-a trezit.

- Futu-ţi!

M-am ridicat imediat în fund, ştergându-mi faţa de apă. Dar în secunda următoare întreg conţinutul stomacului mi s-a întors înapoi pe aceeaşi rută.

Am fugit în baie pe uşa deschisă şi mi-am golit stomacul.

- Gata. Uşor...

Una din mâinile lui Dylan îmi ţinea părul, iar cealaltă îmi mângâia spatele uşor.

Jumătate din mine se simţea îngreţoşată pentru că mă vedea vărsând, iar cealaltă gândea numa: Ăia-s toţi banii tăi pe 2 luni daţi pe spirtoase.

După ce am terminat, am tras apa şi mi-am spălat gura. Numai după ce m-am şters cu prosopul, am realizat că Dylan era încă în baie cu mine, privindu-mă îngândurat.

- Acum ce mai e? îl întreb, cu prosopul la gură.

- Cum dracu ai făcut rost de băutură?! Credeam că am vorbit cu Jeff şi Jeremy.

Mi-am proptit o mână în şold zâmbind, trăgându-mi discret tricoul peste fund.

- Ce, credeai că Ruby Room e singurul bar din Oxford? În plus, poţi cumpăra alcool şi din alimentare, geniule.

Îl priveam superioară, dar mă simţeam ca un gunoi. Mahmură ca dracu, flamandă, obosită, falită şi - poate cel mai rău - tocmai ce îl sfidasem pe Dylan ceea ce nu anunţă lucruri prea bune.

A făcut câţiva paşi, închizând spaţiul dintre noi şi mi-a luat prosopul din mână şi l-a aruncat pe jos de parcă mă lipsise de singura mea protecţie.

Mi-a prins braţul şi m-a tras mai aproape de el, forţându-mă să îl privesc.

- Credeam că am fost destul de explicit. Lucrurile astea nu îţi fac bine, Helena. Nu o să te las să te distrugi în halul ăsta.

Ochii lui îmi trimiteau fiori pe şira spinării, iar singurul lucru care mă oprea din a face ceva nepotrivit în momentul acela era faptul că îmi muşcam buza ca o disperată.