Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 52- Nu poți pierde ceva ce n-ai avut niciodată

Intru în casă confuză, trecându-mi o mână prin părul încălcit.

Cine m-ar căuta pe mine de la spital?

Ashton îmi înmânează receptorul, iar eu îl iau, zâmbindu-i în semn de mulţumire.

- Da, Helena Dragorovici la telefon.

- Bună ziua, domnişoară Dragorovici. Numele meu este Roxanne Hedip şi sunt reprezentanta spitalului Sidney Medical. V-am sunat pentru că sunteţi prima persoană de contact de pe lista unuia dintre pacienţii noştri.

Îmi îngustez ochii alarmată.

- Domnişoară Dragorovici, nu vreau să vă sperii, dar iubitul dumneavoastră a fost implicat într-un accident de maşină.

Scanez camera, căutăndu-i din priviri pe prietenii mei. Şi pe Ally.

Dar singurele persoane pe care le văd sunt Ash şi Ally, care se joacă pe canapea.

- Unde e Calum? le strig, acoperind vocea femeii din telefon.

- Ce?

- Calum! Unde e Calum?!

- A luat maşina şi a plecat la cumpărături. De ce?

- ... din cauza unei fracturi la coloană. Este posibil să mai meargă într-o zi, asta dacă supravieţuieşte următoarelor 48 de ore care sunt critice în recuperarea lui.

Receptorul îmi scapă din mână. Ochii mi se deschid larg, lacrimi încep să curgă abundent şi simt cum picioarele o să cedeze sub propria greutate şi o să mă prăbuşesc.

- Hel! Hel, unde te duci?

- La spital!

Cu o forţă venită din neant, iau cheile maşinii lui Ashton şi ies în faţa casei. Mă urc la volan într-o clipă şi apăs acceleraţia disperată.

Nici nu ştiu cum am ajuns la spital. Şi toate astea fără să lovesc pe cineva. Poate faptul că l-am văzut când treceam de la hotel mi-a întipărit adresa în minte. Nu ştiu. Dar acum nu mai conta.

Am intrat pe uşile spitalului precum o furtună. Uşile s-au lovit de pereţi, iar picioarele mele au alunecat din câţiva paşi până la biroul de recepţie.

Respiram greu. Tremuram. Părul încă puternic verde mi se lipise de frunte şi de gât din cauza transpiraţiei, dar gâtul îmi era complet uscat.

- Hood. Calum Hood, îngăim.

- Poftim?

- Calum Hood! A fost adus după un accident rutier. E în stare gravă. Trebuie să îl văd!

- Okay, scumpo. Îl caut imediat. Dar trebuie să te linişteşti puţin! Ia un loc, îţi dau nişte apă şi-

- Femeie, nu încerca să mă calmezi! În momentul ăsta, sunt la limita de a sări la gâtul cuiva şi a-mi strânge degetele până nu mai respiră. Zi-mi unde e!

Femeia îmi aruncă priviri speriate. Probabil se gândeşte de la ce sanatoriu am scăpat.

- Spune-mi!

- Nu e! Nu e nici un Calum Hood internat în spital.

Mă prăbuşesc pe un scaun cu respiraţia întretăiată. Eram uşurată, dar în acelaşi timp foarte confuză.

Dar Calum e bine. E... bine. Slavă cerului. Dar atunci, cine... Pentru cine sunt aici?

- În regulă, spun.