Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 39- "Ai încurcat-o, rebelo!"

Rebeca's POV

Zâmbesc. Zâmbesc de când am plecat de la aeroport. Mă dor obrajii, dar nu pot să mă opresc. Luke îşi ia ochii de la drum uneori şi îmi zâmbeşte şi el.

Mă simt din nou fericită.

Îmi pun capul pe umărul lui, şi îi inhalez mirosul parfumului bărbătesc pe care îl ador.

De acum am să mă bucur de el. Aşa cum mi-a spus şi bătrâna-înger. Am să-mi văd de viaţa mea şi am s-o las pe Hel să decidă pentru ea.

Locurile pe lângă care trecem îmi aduc aminte de începutul verii. De începutul turneului. Încă nu-mi vine să cred că zilele ce urmează vor fi ultimile din turneul ăsta.

- Ce spui dacă am trece pe la Carina? Casa lor e în drumul nostru oricum, propun, ideea luminându-mă pe moment.

- Sigur! E o idee bună. Îmi e dor de locul ăla. Acolo te-am sărutat pentru a două oară. Îţi aminteşti?

Luke mă priveşte pentru puţin şi îmi zâmbeşte.

- Cum aş putea să uit? îi răspund, şi îmi închid ochii.

Momentul ăla e întipărit perfect în mintea mea. S-a întâmplat acum şase luni, dar pare că ar fi fost ieri.

Lumina slabă a becurilor de pe stradă mă trage într-un moment de melancolie.

După ce turneul va lua sfârşit, eu şi Luke, ce vom face? Eu va trebui să încep munca. Va trebui să-i ajut pe ai mei cu restaurantele din România. Cum va rămâne cu noi? Mă doare inima să mă gândesc la asta şi, pentru moment, îmi alung gândurile din minte.

*

Mâinile îmi tremură de frig, dar şi de emoţie când bat la uşa casei Carinei. Luke mă ţine aproape de el, zâmbindu-mi. Îmi sărută fruntea, iar uşa se deschide.

Dave e cel care ne întâmpină. Se încruntă pentru moment, dar apoi îmi zâmbeşte.

- Cari, iubito, vino să vezi cine ne caută! ţipă el după verişoara mea şi se dă din uşă, poftindu-ne în casă.

Îmi plimb repede ochii prin încăpere şi îmi aduc aminte de dezordinea pe care Calum şi Helena au lăsat-o înainte să plecăm, dar pe care nu au binevoit să o cureţe. Acum locul e curat şi lucios.

Carina apare de sus cu un halat în jurul ei şi nişte papuci pufoşi în picioare. Când ne observă, un zâmbet uriaş îi apare pe chip.

- Rebeca! exclamă, şi mă îmbrăţişează strâns. Doamne, ce e cu tine aici? De ce nu ai anunţat că vii? Părinţii tăi sunt cu tine? Helena unde e?

Carina se îndepărtează un pic şi priveşte în spatele meu. Abia acum îl observă pe Luke. Chipul ei se luminează mai tare şi rânjeşte.

- Cine este acest tânăr încântător? mă întreabă, în timp ce-l trage pe Luke într-o îmbrăţişare prietenească.

- Poveste lungă, îi răspund şi îi zâmbesc fericită.

- Păi în cazul ăsta, făceţi-vă comozi, avem multe de discutat. Mă duc să mă schimb. Până mă întorc, Dave, fă-le un ceai! Afară vremea e din ce în ce mai nemiloasă, au nevoie de ceva fierbinte. Uită-te la ei! Sunt ca doi reni cu nasuri roşi!

Carina îmi face cu ochiul şi îmi sărută obrazul, apoi fuge la etaj.

Dave ne ia jachetele şi ne invită pe canapeaua din living.

Luke mă trage lângă el şi îmi prinde mâna în a sa, jucându-se cu degetele mele. Îmi zâmbeşte cu subînţeles şi ştiu de ce o face. S-au întâmplat atât de multe lucruri în casa asta. Acum amintirile îmi invadează mintea şi zâmbesc incontrolabil.