Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 62- Idee salvatoare

- Patru shot-uri de tequila, te rog!

Pun bancnotele pe tejghea şi le împing, iar barmanul le ia imediat. Bat din picior nerăbdătoare, în timp ce vocea Becăi se aude în fundal.

- Helena Dragorovici! Ce se întâmplă aici?! De ce eşti aşa apropiată de tipul ăla? Nu cumva... oh Dumnezeule mare, îl înşeli cumva pe Calum?! Cu asiaticu' ăla?! Helena, nu îndrăzni să te prefaci că nu mă auzi! Cine e tipul ăla?!

Oftând, mă întorc şi îi scanez faţa puţin roşie. Pare extenuată. Odrasla aia afurisită a adus-o la capătul puterilor, e clar!

- Ţi-am mai zis, Beca! E proprietarul clubului!

- Ah, asta ai auzit, nu?! Helena, care e relaţia dintre tine şi -

- Ugh, Rebeca, de ce trebuie să pui atâtea întrebări nenorocite?!

Mă întorc spre bar furioasă şi dau pe gât conţinutul unuia dintre pahare. Iau un altul în mână şi mă întorc să i-l dau ei, dar mâinile încrucişate la piept, şi vena pulsând la tâmplă, mă fac să îl beau tot eu.

Golesc şi celelalte 2 pahare şi îmi şterg lichidul de pe buze cu dosul palmei. Îi prind încheietura Becăi şi o trag prin mulţime.

- Unde mă duci? îmi strigă.

- Te duc unde se ţine distracţia. În zona VIP.

Câteva trepte mai târziu, ajungem în faţa uşii roşi, păzită de Vladimir. Când mă vede, zâmbeşte larg ca şi cum ar fi un copilaş, nu un bărbat ce m-ar putea strivi ca pe o muscă, şi mă îmbrăţişează.

- Am auzit că ai fost la docuri azi, uriaşule. Mersi.

Îi strecor o bancnotă în buzunar şi deschid uşa.

*

- Helena, scumpo, hei! Magnus mă salută de pe o canapea de piele. În stânga şi în dreapta lui stă câte o tipă cu prea mult machiaj, sorbindu-i fiecare cuvânt. Poate n-ar fi fost aşa amuzantă toată situaţia dacă Magnus n-ar fi fost gay.

Îi fac semn din cap şi mă îndrept spre separeul rezervat.

- Helena, ce căutăm aici?

Mă aşez pe o canapea şi îi fac semn să mi se alăture. Cu o sprânceană ridicată şi cu o furie oglindită pe chip, se aşază de cealaltă parte a mesei.

- Îmi pare rău dacă nu te simţi bine, dar am venit aici să ne distrăm. Te rog, doar relaxează-te puţin!

- Okay! oftează. Sunt destul de stresată oricum, dar aş vrea să nu-mi mai dai motive, Hel!

- Îmi pare rău, scumpo!

Îi zâmbesc, întinzându-mă peste masă şi prinzându-i mâna, strângând-o uşor.

- Okay. Vrei să vezi pachetul?

Încântată, ea râde şi aprobă din cap. Iau coletul de lângă mine şi îl desfac pe masă.

La vederea pungii, Beca icneşte şocată.

- Helena... aici e cumva... Helena Dragorovici, astea sunt droguri?!

- Pff! Bineînţeles! E doar puţină cocaină, relaxează-te!

- Puţină?! Helena, acolo e un kilogram!

Rebeca's POV

Fata asta nu încetează din a mă uimi. Droguri? Ce naiba e în capul ăla colorat al ei? Nu mai suport să stau aici prin fumul ăsta gros de tutun şi mironosiţe la tot pasul. O prind pe Helena de mână, iar ea încearcă să apuce pachetul, însă nu reuşeşte şi începe să înjure, spunându-mi cât de mult a costat, şi cum fac o mare greşeală luând-o de aici.