Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 10- Tachinări

După o zi plină, un duş bine meritat mi-a mângâiat corpul, iar acum mâna lui Luke, masându-mi spatele, îmi calmează inima, ce era tulburată de atâta emoţie. Luke îmi povesteşte despre cum au organizat totul şi cum s-au chinuit să ţină secretul faţă de mine. Mi-a spus că cel mai greu i-a fost să-l convingă pe bijutier să facă brăţara în doar trei ore. Având în vedere că e unică, şi e făcută la comandă, presupun că a costat ceva.

Luke şi-a cerut iertare de cel puţin 20 de ori în seara asta.

- Deci, mai eşti supărată pe mine? se interesează din nou.

- Cum aş putea fi? Nu, nu sunt. De fapt nu am fost supărată, ci mai degrabă dezamăgită şi... geloasă. Te iubesc, Luke, şi a durut să văd că ai sărutat-o pe fata aia, şi ce a durut cel mai tare a fost să văd că ai acceptat fără să eziţi măcar o clipă.

- Îmi pare rău, Beca, chiar îmi pare. Nu ştiu ce era în mintea mea. Pur şi simplu mi-am dat seama după, că tu eşti mult mai importantă pentru mine. Trebuie să mă crezi că atunci când am sărutat-o pe fata aia, nu am simţit ce simt când te sărut pe tine, de fapt nu am simţit nimic. Te iubesc, Beca, şi nimeni nu va putea schimba asta.

Cuvintele lui sincere mă liniştesc pe interior, iar buzele lui presate peste ale mele îmi încălzesc corpul. Sărutul adânc formează un dans al iubirii pe care nu îl pot dansa decât cu Luke. Atunci când simt că rămân fără aer, Luke îşi duce buzele umede spre gâtul meu, sărutându-mi pielea gâtului, înmuindu-mi corpul.

Sunt atât de moale în prezenţa lui, şi totuşi atât de puternică. Puternică pentru că el e lângă mine, pentru că el e cel de care am nevoie. Nici nu-mi dau seama atunci când Luke îmi dă tricoul jos în cel mai delicat mod posibil. Îmi cere permisiunea din priviri atunci când ajunge cu mâna, trecând firav de pe abdomenul meu, la pantalonii de trening. Îi răspund sărutându-l. Ochii lui calzi şi plini de dorinţă îmi fac inima să bubuie mai tare decât fac tobele lui Ashton. Luke îşi dă jos tricoul şi blugii strâmţi, negri, împiedicându-se atunci când ajunge cu ei la glezne. Chicotesc fără să vreau şi mă întind să-l ajut. Acum suntem amândoi în lenjerie intimă, iar creierul meu îmi transmite mii de gânduri precum Nu o face, ştii că relaţia asta nu va dura, însă nu-l bag în seamă.

Luke mă iubeşte, ştiu asta, şi o simt. Nu mă va răni, şi ştiu că dacă ar face-o, nu ar fi intenţionat.

Magia se petrece. Toată lumea spune că prima oară e mai rău de cât te-ai aştepta, însă mica durere a dispărut la fel de repede precum a apărut şi asta s-a întâmplat pentru că Luke e cel de care aveam nevoie, el este, şi va fi, singurul de care voi avea nevoie vreodată. Drogul meu de care mă bucur că sunt dependentă. Drog de care voi fi dependentă mult timp de acum încolo, până când lumea asta nu va mai avea nevoie de mine.

*

Razele puternice ale soarelui îmi gâdilă chipul obosit. Pleoapele grele se deschid încet, întâmpinând cel mai frumos chip de înger în viaţă pe acest pământ. Doarme liniştit, stând cu faţa spre mine, mâinile lui fiind în jurul meu. Gura îi este între deschisă, iar pircingul îi pune în evidenţă buzele pline şi rozalii.

Zâmbesc atunci când mormăie ceva în somn şi-şi strânge îmbrăţişarea, parcă apărându-mă de ceva. E precum un scut. Trupul lui înalt, ce îmi acoperă trupul firav şi mic, mă face să mă simt protejată.

Are părul ciufulit.

Zâmbesc şi-mi dau mental o palmă peste frunte, aducându-mi aminte de noaptea trecută.

Sunt a lui, şi ador că acum ştie toată lumea asta. Nu sunt posesivă. Ei bine, nu foarte, însă nu îmi place să împart ceva ce îmi aparţine, şi mi se pare correct. Nu m-am simţit deloc bine atunci când a sărutat-o pe tipa aia, sentimentele mele de gelozie ieşind la suprafaţă.

Viaţa e atât de imprevizibilă. Până la urmă, cine ar fi crezut că eu voi fi cu Luke? Visam, recunosc, însă nu mă gândeam că toate visele mele vor deveni realitate. Se pare că m-am înşelat, şi în acest caz, îmi face plăcere să ştiu că m-am înşelat cu privire la ceva.

Tot timpul mi-l petreceam cu Helena, făcându-ne tot felul de scenarii cu ei, iar ea mereu credea în ceea ce spunea şi gândea, pe când eu doar mă bucurăm de moment, savurând imaginaţia bogată de care dădea dovadă Hel. Iar acum... Ei bine, acum asta chiar se întâmplă. Nu am crezut că între noi ar putea deveni ceva serios şi public, care să implice sentimente, multe sentimente.

Luke geme, întinzându-şi braţele, căscând. Deschide acei ochi albaştri ca cerul, şi zâmbeşte automat atunci când dă cu privirea de mine.

- Neaţa, iubire.

Vocea lui groasă de dimineaţă îmi face pielea de găină. Nu pot să cred că spun asta, dar arată atât de sexy. Oasele maxilarului sunt atât de bine definite, mărul lui Adam ce mi se pare mai frumos că oricând, iar clavicula ce îi pune în evidenţă muşchii de pe piept, îmi fac inima să se trezească, din nou, din somnul ei obişnuit.

Probabil observă că mă holbez, deoarece rânjeşte şi, mai apoi, îmi aşterne un sărut pe vârful nasului. Strâmb jucăuş din nas şi mă prefac scârbită de gestul lui, ştergându-mi, aşa-zisa, urmă de salivă, cu colţul cearceafului ce îmi acoperă trupul gol.

- Ce, eşti prea adormit ca să nimereşti gura? îl întreb, aşteptându-i reacţia.

Faţa lui devine serioasă, aproape încruntată.

- Nu ştiam că nu îţi plac săruturile mele. Aseară adorai asta, iar acum..., spune la fel de serios, fiind supărat pe reacţia mea.

Mă hotărăsc să nu-l mai ţin în starea asta, şi îi zâmbesc.

- Glumeam, Luke! Ador săruturile tale, serios!

E la fel de încruntat şi priveşte în gol cu mâinile la ceafă. Mă ridic în şezut, şi mă mir de faptul că el e atât de supărăcios.

Eu doar îl tachinăm, iar el o ia în serios.

- Luke, serios acum, glumeam! îi spun pe un ton speriat.

Zilele astea au fost minunate şi nu vreau, ca eu şi glumele mele de prost gust, să stricăm toate astea. Îşi întoarce capul spre mine, iar un rânjet îi apare pe faţa lui perfectă. Respir uşurată, şi-l împung cu mâna, dându-mi ochii peste cap.

- Ce, numai tu ai voie să glumeşti? îşi ridică sprânceana dreaptă cu un aer întrebător.

Aleg să nu-i răspund, căci era mai degrabă o întrebare retorică, şi îmi strâng cearceaful în jur, aruncându-mă peste el, încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei lui.

- Dacă mai faci o singură dată aşa, Robert Luke Hemmings, îţi jur că-, îl ameninţ cu degetul arătător, însă nu apuc să termin fraza mea de iubită certăreaţă că el îmi acoperă gura, flămând, cu a lui.

-Îmi place cum sună numele meu întreg din gura ta, mârâie ştrengăreşte şi se năpusteşte din nou asupra buzelor mele până mă lasă fără aer, la propriu.

*

O oră mai târziu ieşim din camera de hotel şi ne îndreptăm spre stadionul Wembley, care acum îmi stârneşte amintiri de care voi fi legată pe viaţă. Astăzi, băieţii au repetiţii, căci diseară au un nou concert, care este totodată şi ultimul din Anglia.

Din câte mi-a spus Luke, băieţii şi Hel sunt deja acolo aşa că pornim la drum.

*

Luke îmi prinde mâna, atunci când ieşim din maşină, zâmbindu-mi.

Ajungem în spatele scenei, unde îi zăresc pe băieţi, acordându-şi chitările, şi pe Ash, amplasând tobele. Helena e şi ea aici, vorbind foarte relaxată, râzând cu...

Oh, Doamne, Harry Styles!

Acum observ şi prezenţa lui. A lui, Zayn, Liam, Louis şi Niall.

Oh, sfânta ciocolată cu alune, One Direction sunt aici!

---------

Hey, unicorni fericitit care imi faceti zilele mai bune! Ei bine, imi pare rau daca vi se par capitolele mai scurte, dar am postat mai des. :D Deci, vreau sa va multumesc din nou pentru ca imi cititi povestea, comentati si votati. Inseamna enorm pentru mine. Daca vreti dedicatii nu ezitati sa cereti. Love u all <3