Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 31- Ține-mă pentru ultima oară

M-am ridicat de pe pat şi mi-am frecat ochii obosită. O privire rapidă spre ceasul de pe noptieră: 03:57 .

Cel mai groaznic moment e atunci când eşti mort de oboseală şi nu poţi dormi. Am avut iarăşi coşmarul care mă bântuie de vreo lună. E amuzant cum acum îmi pare un coşmar, dar în urmă cu câteva luni acelaşi vis ar fi fost o binecuvântare.

Mă ridic încet sprijinindu-mă de perete. Lua-le-ar dracu de ameţeli!

Întru în duş şi încep să mă spăl, dar imaginile mi-au rămas tipărite pe pleoape.

Calum. Ziua când tatăl meu mi-a trimis tricoul de colecţie al MCR şi Calum l-a pătat de ketchup.

" A început să râdă, dându-şi capul pe spate. Cum de poate să arate atât de sexy?

- Râzi tu Hood, da' o să văd eu ce-o să mai râzi când n-o să mai ai parte nici măcar de un sărut de la mine.

Mă priveşte şiret, îşi încolăceşte braţul în jurul taliei mele şi mă sărută apăsat. Simt cum o mână îmi prinde spatele în timp ce gura lui îmi ia respiraţia şi mă las cu totul în mâinile lui. Şi brusc, sutienul meu este desfăcut.

- Calum!

Îl plesnesc în joacă şi o ia la fugă, ieşind din cameră."

- Când o să te uit? Lua-te-ar naiba să te ia!

Pumnii mi se izbesc de faianţă, dar nimic nu se întâmplă. Decât lacrimi.

Ies de sub duş înfăşurată într-un prosop. Mă privesc în oglindă şi văd aceeaşi faţă. Zombi umblător. Nu mai suport.

Deschid dulăpiorul de lângă oglindă şi îmi scot lamele.

Lacrimile deja îmi curg şi nu mai văd clar. Desfac hârtia lamelor cu mâinile tremurând şi scot repede bucăţile de metal. Aşezată pe marginea căzii, păstrez în minte visul şi tot ce înseamnă Calum. Şi cu o mişcare rapidă trec lama peste pielea albă. Repet procesul dureros până când mă mai doare numai fizic, nu şi psihic.

Oftez obosită şi încep să îmi curăţ sângele de pe mâini.

Ce-am ajuns?!

*

Telefonul sună şi gem supărată. Sunetul îmi face capul să explodeze şi mă întind după telefon. Cred că e al şaptelea apel de la Beca pe ziua de azi. Nu e ca şi cum nu am vrut să îi răspund, dar la primul apel eram sub duş, la al doilea n-am auzit pentru că mă îmbrăcam, la al treilea fumam şi la oricare altul eram prea beată pentru a o minţi că sunt bine.

Ridic telefonul deprimată şi răspund.

- Da?

- Helena? O Dumnezeule, în sfârşit! M-ai speriat de moarte! De ce nu ai răspuns?

- Citeam. Scuze Beca. Chiar nu am auzit.

N-am auzit pe dracu.

- Nu-i nimic, Hel. Mi-a fost dor de tine. Cum mai e viaţa ta?

Mă întorc pe spate în pat şi privesc ţintă tavanul alb.

- Bine. Minunată chiar. Nu aud nici un răspuns şi ştiu că încearcă să îşi dea seama dacă mint sau nu.

- Hei, Beca, cu cine vorbeşti?

- E Hel. Vrei să o saluţi?

Îl aud pe Luke în fundal şi îmi vine să-mi trag palme.

Minunat. Mai bine de-atât nu se poate.

- De fapt, Beca, eu trebuie să închid.

- Ce? De ce?

Pentru că mi se stinge ţigara, pentru că nu vreau să vorbesc cu Luke, pentru că am o mahmureală de toată frumuseţea...

- Trebuie să îmi pregateac bagajul.

- Bagaj? Pentru ce?

- Pentru Anglia. Am intrat la Oxford, îi răspund pregătindu-mă psihic pentru interogatoriul ce avea să urmeze.

- Ce?! Helena, asta e minunat! O Doamne! Felicitări!

- Da. Mersi. Te sun eu, ok? Când aterizez?

- Ok, ok. Să nu uiţi.

- Nu uit. Pa, Beca. Ai grijă de tine.

Închid telefonul şi îl arunc lângă mine. Capul îmi explodează şi mi-e foame.

Sting ţigara în scrumieră şi deschid larg ferestrele, să alung mirosul.

Deschid dulapul care scârţâie şi gem odată cu el. Trebuie să fac ceva în privinţa durerii de cap.

Îngenunchiez lângă pat şi îmi întind mâna sub el până când dau de sticla rece. Trag votca afară şi iau o gură sănătoasă. Lichidul îmi arde gâtul, dar e un sentiment de care îmi era prea dor. Îmi sprijin spatele de pat şi privesc spre dulap.

- Eh, putem face asta mai târziu.

Mai iau o gură de votcă şi îmi sprijin coatele pe genunchi.

Ce-o să fac? Nu ştiu pe nimeni şi nimic din Regatul Unit.

Mai iau o înghiţitură şi îmi şterg cu dosul palmei atât alcoolul cât şi lacrimile care îmi inundau ochii.

Nu e corect. De ce trebuie să trec mereu prin lucruri de genul ăsta?! Divorţul părinţilor mei a fost groaznic, dar asta s-a întâmplat la începutul verii. Turneul internaţional m-a distras de la asta şi l-am avut pe Calum lângă mine. Nici măcar Beca nu a ştiut, dar iubitul meu m-a ajutat enorm.

Iubit. Fost iubit. Îh, Doamne, nu din nou!

Şi vreau să beau din nou, dar alcoolul s-a terminat. Lacrimile şi nasul îmi curg şi furia îmi umbreşte mintea.

Arunc sticla spre dulapul deschis şi se face cioburi în timp ce câteva cutii se prăbuşesc pe podea.

Atunci, o văd în sfârşit, după atâta timp. Cutia de vopsea mov a lui Michael se rostogoleşte din cutie până la picioarele mele. Şi o iau ca pe un semn.

O ridic rapid, ştergându-mi faţa, şi mă duc la baie. Desfac recipientele şi amestec toată vopseaua pe care o aplic imediat pe tot părul. Îl spăl şi îl usuc, după care îmi aplic un strat gros de tuş negru şi îmi colorez buzele cu un ruj de aceeaşi culoare.

Mă privesc în oglindă şi rânjesc. Aproape că nu mă mai recunosc.

*

Eram în cafeneaua aeroportului şi îmi aşteptam mama să vină. O parte din mine ştia că nu va ajunge la timp. Termin cafeaua şi îmi verific telefonul. Mai am 30 de minute.

Las telefonul pe masă cu un sentiment ciudat în măruntaie. Mă simt urmărită. Îmi rotesc privirea prin cafenea. E aproape gol. Un cuplu bătrân tocmai ce a plecat, iar la tejghea e un tip înalt, cu o jachetă de piele neagră şi un păr tăciuniu.

Renunţ şi mă ridic, ieşind din cafenea.

"Zborul D238 spre Marea Britanie va decola în 15 minute. Toţi pasagerii acestui zbor sunt rugaţi să se îmbarce."

Mă apropii de poarta B°2 şi îi trimit un mesaj mamei. Trec în culoar şi, în timp ce uşa se închide în spatele meu, închid mental capitolul acesta din viaţa mea. Mi-a ajuns durerea asta şi nu am de gând să mă las îngropată de vie în moartea asta clinică.

Îmi pun geanta de voiaj în compartiment şi mă aşez pe scaun. Îmi pun căştile în urechi, BVB înlocuind sfaturile stewardeselor, când văd câteva scaune mai în faţă acelaşi păr negru din cafenea.

Dar orice idei de conspiraţie mi-ar colcăi prin minte, primesc un mesaj care îmi captează toată atenţia.

De la : Beca Hemmo ♥

Conţinut : S-a întâmplat ceva important. Sună-mă imediat cum primeşti mesajul! Xo