Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 47- Doamna Hemmings... bifat!

Rebeca's POV

- Beca, stai nemişcată! Nu o să pot fixa voalul, dacă tu tot continui să te mişti!

- Încerc, Ally! Am emoţii cu carul, iar Hemmings junior a început deja să danseze!

- Totul o să fie perfect, scumpo! Doar încearcă să te relaxezi. Inspiră şi expiră...

Îi urmez sfatul prietenei mele şi îmi închid ochii pentru câteva secunde. Când îi redeschid, dau de mine în oglindă.

Ally a făcut o treaba excelentă cu părul şi machiajul meu. La spate, părul îmi este adunat într-un coc lejer. Voalul este simplu şi lung, iar machiajul este unul de vară, fără prea multe culori, doar puţin roz pal pe pleoape şi un luciu strălucitor pe buze.

- Arată minunat, Ally! Îţi mulţumesc!

- A fost plăcerea mea, mămico!

O trag într-o îmbrăţişare, iar ea chicoteşte. Mă încrunt confuză şi mă retrag.

- Ce este?

Ea zâmbeşte şi îşi duce mâna spre Sufleţel.

- Am simţit cum a mişcat!

- Oh! O face atât de des, încât nici nu bag de seama uneori!

Ally începe să râdă, şi, în pofida emoţiilor mele, mă alătur ei.

Mama acompaniată de o mulţime de personae intră în cameră, iar eu încerc să le recunosc pe fiecare, în timp ce de pe buzele lor se aud o mulţime de exclamaţii.

Sunt aici şi surorile băieţilor. Mali şi sora lui Ash, purtând rochii lungi, vaporoase de culoare frez. Sunt domnişoare de onoare alături de Ally, care este îmbrăcată cu o rochie asemenatoare. Le observ, de asemenea, pe mamele băieţilor, care acum vin spre mine cu pahare de şampanie în mâini. Fac un cerc în jurul meu, în vreme ce mama plânge şi mă strânge într-o îmbrăţişare puternică.

- Scumpo, sunt atât de mândră de tine! Nu... Nu am cuvinte să-mi exprim fericirea... Te iubesc, fetiţa mea!

- Şi eu, mamă!

Îi şterg lacrimile de pe faţă, iar ea îmi zâmbeşte încurajator şi plin de emoţie maternă.

- Arăţi fantastic!

- Rochia este superbă, şi îţi pune atât de frumos în valoare burtica!

- Awww, eşti atât de frumoasă, încât cred că o să plâng! Mă scuzaţi un moment!

Mamele băieţilor mă complimentează pe rând, iar mama lui Luke îşi scoate o batistă din plicul elegant şi îşi şterge lacrimile înainte ca acestea să evadeze şi să-i distrugă machiajul.

Le zâmbesc, iar Liz vine şi mă îmbrăţişează strâns.

- Rebeca, nu cred că îmi puteam dori o noră mai bună decât tine! Şi să ştii, totuşi, că atunci când am spus că vreau să aud de nepoţi cât mai curând, nu mă refeream chiar atât de curând!

Bufnim în râs la auzul cuvintelor lui Liz.

- Mulţumesc, Liz! Hemming junior tocmai ce s-a revoltat în legătură cu ce ai spus!

Îi iau mâna şi o aşez deasupra locului unde Sufleţel bate cu putere, din picior, cel mai probabil.

- Oh, Doamne! Nu te înfuria, micuţule! Buni te iubeşte!

- Awww!

Surorile băieţilor şi Ally exclamă la unison, iar eu simt că emoţiile devin din ce în ce mai puternice, când aud uşa deschizându-se. Emma ni se alătură în încăpere.