Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 65- Roz

Sunt de o zi în America şi tot ce ştiu să fac e să-l sărut, să-l privesc, să-l alint şi să-l iubesc pe Luke. Atât. Noroc cu băieţii care îşi mai aduc aminte de Arthur şi mă obligă să-l hrănesc. Dacă nu ar sta mai tot timpul în braţele lui Luke, aş zice că nici nu e cu noi. Bietul copil nu are o mamă prea normală. Dar cine a zis că normal e bine? Aşa-i, nimeni.

Ei bine, ochii iubitului meu soţ par chiar mai albaştri decât ultima oară când i-am văzut. Am mai menţionat că e foarte frumos şi că, pe zi ce trece, se face tot mai sexy? Doamne, sunt îndrăgostită!

Îmi muşc buza privindu-l ca o şcolăriţă, iar el îmi tot face cu ochiul de parcă ar fi bad boy-ul liceului, un fermecător mascul gata să intre în acţiune.

- Dacă vreţi, mă ofer să stau cu mirobolantul vostru fiu. Arătaţi de parcă nu aţi mai făcut-o de luni! râde Mike, iar eu şi Luke îi răspundem în cor:

- Chiar aşa e!

Ne privim unul pe altul, iar Luke se întinde să mă sărute. Îl muşc de nas apoi, iar Arthur încearcă să evadeze dintre corpurile noastre.

- Gata, plecăm! Arthur, azi stai cu mine. Ştiu că nu înţelegi nimic din ce spun, dar te rog să nu-mi faci ziua un calvar.

- Nu îmi subestima fiul! E chiar mai inteligent decât tine, dacă vrei să ştii.

Mike mă priveşte încruntat şi îşi pune mâinile în sân.

- Să văd cine o să mai stea cu puşlamaua asta mică, dacă eu o să plec în momentul ăsta pe uşă. Având în vedere că e mai inteligent decât mine, sunt absolut sigur că se va descurca şi singur, până la urmă. Nu-i aşa, Hemmings? îl întreabă el pe Arthur, dar acesta nici nu-l bagă în seamă, mâinile lui fiind deasupra capului, dansând pe She's Kinda Hot.

- Ştii că te iubim, Mike! Mă ridic de pe canapea şi-l strâng în braţe, dar el nu întoarce gestul, mâinile lui fiind încă în poală.

Îl văd cum îşi dă ochii peste cap şi îl aud bolborosind ceva despre cum şi el ne iubeşte, tocmai de asta s-a oferit să stea cu puiul de extraterestru.

*

Nu am avut niciodată prea multă încredere în Mike. Şi nu pentru că are părul colorat şi piercing în sprânceană, sau pentru că înjură mult. Nu. Doar că are o fire foarte introvertită. Nu spun că e ceva rău, ba din contră.

E aşa un simpatic, şi îl iubim, şi e prietenul nostru, dar ca să ajungi acasă cu nepotul tău îmbrăcat într-un costum de pizza şi cu părul colorat în roz, demonstrează foarte clar că nivelul tău de maturitate este foarte scăzut.

- Dacă îmi spui că are vopsea permanentă în păr, te alerg prin toată America cu un făcăleţ! îl ameninţ, dându-i mica bucată de pizza cu păr roz lui Luke.

Mike râde şi se face comod pe canapea.

- Stai liniştită, Beca! Se ia după câteva spălări, plus că îi stă chiar foarte bine!

Puteţi auzi cum nervii mei dau în clocot?

- De ce ai face aşa ceva unui copil de numai un an?

- Dar nu i-am făcut eu nimic! Am fost la petrecerea asta pentru copii şi acolo erau nişte domnişoare drăguţe care l-au costumat şi machiat şi chestii. Au fost o mulţime de copii de vârsta lui şi i-a vopsit şi pe ei. Nu te impacienta, dulceaţă. E sănătos şi întreg, deci practic nu are nimic.

I-aş da peste doza de bere, pe care o ţine acum în mână, să-l murdăresc puţin, dar vocea lui Luke mă strigă din baie şi renunţ la ideea mini-diabolică pe care o aveam.