Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 17- Liz are o soră geamănă?

La muuulti ani, pinguinii mei! 3 ani! Omg nu-mi vine sa cred ca s-au facut trei ani de cand ingerii nostri si-au adunat talentul si ni l-au daruit intr-u totul. Capitol scurt, dar am vrut sa postez ca sa sarbatorim ziua asta minunata. La multi ani, #5sosfam!

-----------

- Calum, ce faci aici la ora asta?

Helena şopteşte ca să nu mă trezească pe mine, dar, din fericire, nu dorm.

Nu pot să dorm. M-am obişnuit în braţele lui Luke, şi mi-e al naibi de greu să închid ochii acum.

Trag cu ochiul la telefon. E abia 2:38.

- Nu pot să dorm fără tine, iubito. Vino în cameră! Nu o să observe nimeni, te rog! se smiorcăie Cal în pragul uşii.

Helena aruncă o privire care îmi cere acordul, iar eu i-l dau fără să amân. Zâmbeşte larg şi pleacă din cameră, nu înainte să mă sărute pe obraz.

*

Îmi iau o rochie lejeră şi nişte converse, îmi prind părul într-o coadă neglijată, care arată destul de bine, totuşi, şi ies din cameră.

Azi-noapte am adormit mult mai greu decât am făcut-o până să-l cunosc pe Luke. Mi-am pus căştile telefonului în urechi şi am început să ascult I miss you, aşa cum făceam înainte de turneu. Vocile calde ale băieţilor mi-au liniştit, într-un final, simţurile şi am putut adormi.

Helena nu s-a întors nici spre dimineaţă, ceea ce înseamnă că încă doarme.

Mă hotărăsc pe la ora 10:15 să ies din cameră.

*

E 10:34 şi îmi aştept cafeaua în restaurantul hotelului. Masa asta e atât de goală fără vreunul din băieţi sau Hel.

Mă întreb unde e Luke. Oare nu s-a trezit încă? Oare a putut să doarmă fără mine? Măcar s-o fi gândit vreun pic la persoana mea, sau a sforăit pur şi simplu toată noaptea?

E probabil supărat că am refuzat să dorm cu el în cameră, dar chiar nu o puteam face, nu cât e mama lui aici. Ei bine, nu e numai asta. Faptul că încă îmi ascunde ceva se adună la toată treaba.

Liz împinge uşa de sticlă a restaurantului cu cel mai strălucitor zâmbet din încăpere. Mă zăreşte şi îmi face cu mâna. Îi zâmbesc, întorcând gestul.

Comandă ceva la caserie şi vine spre mine.

- Beca, credeam că ai plecat cu Luke!

Liz ia un loc lângă mine.

- Să plec unde? întreb confuză.

- Mi-a spus că pleacă până în Berlin pentru nu ştiu ce interviu. Am crezut că o să mergi cu el. Nu ţi-a spus? întreabă şi ea confuză.

- Ăă, păi nu, nu am vorbit de aseară. Am dormit în camere separate.

Mă înroşesc atunci când Liz îmi adresează un zâmbet, ce aduce mai mult a rânjetul pe care îl afişează Luke atunci când îşi muscă buza şi ridică din sprâncene într-un mod jucăuş.

- Sper că nu aţi dormit separat numai pentru că sunt eu aici.

Obrajii mei iau foc, din nou, şi mă cert mental pentru că am ales să dormim în camere separate. Acum mama lui va crede despre mine că sunt o mironosiţă care se fereşte de ea.

- De fapt, nu. Eu şi Luke avem o mică neînţelegere ce trebuie rezolvată, însă nu am prea avut timp să discutăm pe tema asta, încerc să mă scot din necaz, şi ce tocmai am spus este adevărat, chiar dacă Luke nu ştie asta.