Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 60- Tu ești tot ce mi-am dorit

Ultimul capitol din partea a doua. Scurt, dar la obiect. (Sper). Votati si, va rog, comentati unde va place! Luv u all. xx. Enjoy! :D
-------------------

Peste trei luni

Mâine începe turneul. Cred că am emoţii mai mari decât ale lui Luke. Am emoţii fiindcă o să rămân singură cu Arthur - care, apropo, a crescut în trei luni de nu-mi vine să cred - şi poate nu o să mă descurc aşa cum o fac când Luke e aici. Şi cum Luke a fost lângă mine încă de când juniorul s-a născut, nu am avut timp să rămân singură doar cu el.

Helena o să fie aici, dar serios acum, de când s-a mutat cu Calum în casă nouă, nu pot să mă bazez nici măcar un gram în ea. E mereu cu capul în nori, de parcă ar fi non-stop pe droguri. De fapt există un singur drog şi anume Hood.

- Iubito, o să-mi fie al dracu' de dor de tine. O să te sun de o sută de ori pe zi, aşa că să-ţi ţii telefonul aproape. O să ne vedem prin apeluri video şi vreau să ştii că o să mă gândesc la tine de fiecare dată când o să fiu gol în duş şi o să-

- Şşş. Taci, Hood! Nu vreau ca băiatul meu să audă asemenea tâmpenii. Puteţi să discutaţi asta la noapte! îmi dau ochii peste cap, şi astup urechile micuţe ale lui Arthur.

Stă pe burtică, pe păturica lui albastră, în timp ce ronţăie suzeta. A început să gângurească şi zâmbeşte o grămadă. E un copil minunat şi plânge mai puţin în ultima vreme.

- Da, Calum, ar trebui să vorbeşti mai frumos când eşti prin preajma fiului meu. Nu vreau să ştie de lucrurile astea de la vârstă asta. O să-l învăţ eu când o să fie nevoie.

Luke intră în sufragerie şi îl ia pe Arthur de pe jos, ridicându-l deasupra capului lui. Când face gestul ăsta, inima mea se rostogoleşte în piept de frică.

- Cine-i băiatul lui tata, hă? O să te înveţe tata tot ce trebuie să ştii, dar mai întâi trebuie să înveţi să zici tata.

Luke se aşază lângă mine, cu Arthur pe pieptul lui. Încearcă de o grămadă de timp să-l înveţe să zică tata. Am încercat să-i explic că e încă prea devreme, dar nu vrea să înţeleagă. Îl face adesea să râdă, gâdilându-i burtica, sau, pur şi simplu, făcând feţe amuzante la care, se pare că, Arthur reacţionează numai de cât.

Când şi-a ridicat pentru prima oară capul singur, era să fac atac de cord. Luke aproape că i-a rupt oasele micuţe, strângându-l în braţe, când s-a târât prima oară pe burtică prin pătuţul lui. Arthur e dovada vie a iubirii noastre, şi nu putem să nu ne bucurăm de fiecare gest pe care îl face, sau de fiecare gângureală pe care o scoate de pe buzele mici şi rozalii.

- Frate, o să se întunece în curând. Unde naiba e Mike? întreabă Ash, aducând coşul de picnic din bucătărie.

- Aici. Aici sunt! Gata, hai să mergem! Luaţi berile, în seara asta mă îmbăt!

Mike aleargă pe scări cu un zâmbet imens. Când ajunge lângă canapea, îl ia pe Arthur în braţe şi îi sărută fruntea, făcând o grimasă oribilă la care Arthur reacţionează râzând şi începând să ţipe jucăuş.

- Bine, Mike, să ghicesc; unu- mâine e apocalipsa şi ai de gând să te faci mangă pentru ultima oară în viaţă. Doi- eşti fericit să petreci o noapte cu prietenii tăi pe plajă. Sau trei- Jenny tocmai a acceptat să fie cu tine.

Helena enumeră, ridicând câte un deget la fiecare idee, iar Mike zâmbeşte şi îşi scutură capul, lăsându-ne de înţeles că nu o să ne spună ce îl face aşa de fericit. Pleacă pe uşă, dar nu înainte să i-l înapoieze pe Arthur lui Luke.