Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 61- Ieșită din cotidian

Helena's POV

Toată ziua mi-am petrecut-o într-unul din tricourile lui Calum, mai exact cel pe care îl port de fiecare dată când vine acasă, pentru că tricoul îmi aminteşte de ce se întâmplă de obicei când Cal vine acasă. Îmi aminteşte de el. Mirosul lui fiind impregnat în materialul moale.

Am golit câteva doze de bere şi nu mai există nici un fruct pe o rază de câţiva metrii în casa noastră. Casa noastră... Îmi lasă un gust dulce amărui când spun asta. Adică da, Cal a cumpărat casa asta superbă pentru noi doi, dar de abia este acasă, şi atunci când e, mă doare sufletul.

Când mă vede, simt cum se încinge ceva în el, o simt şi în felul în care mă sărută flămând, dar oboseala îşi spune mereu cuvântul, şi jumătate din timp o petrece în pat. Bine, trei sferturi din timp, dar numai un sfert îl petrece făcând altceva în afară de dormit.

Vorbim des, e adevărat, dar nu e acelaşi lucru. Îi simt lipsa, mai ales că părinţii mei nu au părut încântaţi de el când i-a întâlnit primăvară trecută. Lucru ce mie mi se pare imposibil, ştiind cât de dulce şi politicos poate fi el, dar faptul că i-am ţinut partea m-a cam exilat în Australia. Tot ce fac în fiecare zi e să vorbesc cu Calum şi să mă holbez la pereţi ca o drogată, aflându-mă în cea mai frustrantă criză existenţială pe care a avut-o cineva vreodată. Fără facultate sau slujbă, iubitul meu în cealaltă parte a lumii şi cu prietena mea cea mai bună deja căsătorită şi cu un Hemmings junior.

- Ce o să fac? o întreb mereu.

- Păi ai putea să îmi dai o mână de ajutor cu-

- Adică ar trebui să încerc la o altă facultate?

- Sigur. Ignoră ce spune Beca.

- Sau să caut o slujbă ceva?

- Nu ştiu, Hel. Eu voi merge să beau shot-uri cu Arthur acum.

- Dar nu e ca şi cum am experienţa să mă pot angaja. Şi dacă mă angajez, Cal s-ar opune.

- Mhm, scuze, n-am auzit din cauza tatuajului pe care mi-l fac chiar acum.

- Dar nu ţine de el, ştii? Adică "Îmi pare rău, Calum. Nu îmi poţi spune ce să fac. Nu eşti soţul meu sau ceva".

- Da. Îl înşel pe Luke cu Calum. Am făcut asta de 3 luni deja-

- Chiar crezi că ar face el asta? Să mă ceară de soţie?

- Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Helena! Tu ai auzit vreun cuvânt din ce am zis?

- Hm? Ce?

Discuţiile mele cu Beca se sfârşesc mereu cu ea oftând exasperată din cauza neatenţiei mele.

Aşadar, puţină distracţie într-un club e exact ce am nevoie. Şi la fel şi Beca. N-am mai văzut-o atât de extenuată şi deprimată vreodată. După apelul de dimineaţă e clar un lucru: singura chestie care poate umple golul lăsat de lipsa lui Calum e alcoolul.

Rebeca's POV

Soneria sună cu insistenţă, iar eu îmi aranjez cât de cât părul ciufulit, coborând scările din lemn cu Arthur în braţe. Casc în drumul meu şi băieţelul cu păr blond râde de mine şi de faţa mea somnoroasă.

El râde la orice tip de strâmbătură sau grimasă facială. E un copil vesel şi pot spune că sunt mulţumită că nu plânge prea des. Aş fi nebună să îmi doresc să plângă, numai că uneori e prea vesel.

- Sau poate tu eşti prea nebună.

- Da, poate ai dreptate.

- Mereu am dreptate.