Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 46- Revedere

Helena's POV

- Dylan! Auu! Ah! Nu ştiu dacă tu îţi dai seama... dar chestia asta doare mai tare decât crezi!

- Eşti aşa o virgină plângăcioasă!

- E amuzant pentru că asta i-am zis lu' mă-ta aseară!

Îi privesc faţa lui Dylan şi văd cum şocul se instalează uşor.

- Asta a durut.

- Măcar aşa vezi cum se simte, îi şoptesc seducător.

El se apropie de buzele mele, unindu-ne într-un sărut intens. Îmi încâlcesc o mână în părul lui şi îl trag uşor, câştigând un geamăt înfundat de la el. Mă simt ca şi cum am să mă topesc în braţele lui din secundă în secundă, asta până când simt ceva lipicios pe piciorul meu gol.

- Ah! Dylan Dennis Roden! Ţi-am zis să ai grijă! Vopseaua asta de păr pătează!

Mă ridic de pe scaun oftând. De când m-am hotărât la o nouă culoare pentru părul meu, mi-am cumpărat mai multe nuanţe de vopsea. Dar cum Dylan vrea să fie un iubit grijuliu, am cedat şi l-am lăsat să mă vopsească el, sfârşind acum în căldura uscată din apartamentul său, trasă de păr, cu fundul amorţit şi vopsea pe piele.

Dylan stă în picioare lângă mine, cu mâinile verzi şi o faţă de câine plouat.

- Îmi pare rău, Hel. Dar, hei, părul tău arată bine, deci nu ţipa la mine, femeie!

Eşti aşa un idiot adorabil.

- Dar vai, mulţumesc. Ce m-aş fi făcut fără tine, Roden? Îţi zic eu: n-aş mai avea verzeala asta pe picior.

- Cu plăcere, cu plăcere. Nu e nevoie să îmi mulţumeşti.

Îşi încolăceşte braţele în jurul meu şi mă trage într-un sărut, dar când îi simt palmele lipicioase pe fund, mă depărtez şi îi dau o palmă peste mâini.

- Eşti un idiot, îi spun, cât caut nişte prosoape în sertar.

- Ştiu că mă iubeşti.

Mă întorc spre el zâmbind maliţios.

- Nu ştiu ce să zic despre asta, iubiţel.

Sunt sigură că reacţia lui ar fi fost de milioane, dar am pierdut deja destul timp, aşa că îl trag mai aproape până când îi simt corpul presat peste al meu şi îl sărut cu adevărat, limbile noastre luptându-se pentru dominaţie.

M-am tras uşor şi am ieşit din dormitorul lui. Ei bine, în mai bine de 5 luni de când formăm un cuplu, jumătate din timp îl petrec aici, la apartamentul lui, deci aş putea spune dormitorul nostru.

Îi aud tălpile goale lipăind pe podea până când mi se alătură sub duşul fierbinte. Mâinile lui grijulii mă spală în timp ce eu îl privesc hipnotizată, ca un copil mic.

S-au întâmplat destul de multe lucruri în 5 luni.

Pentru început, Dylan a cam fost clinica mea de dezalcoolizare. A fost greu la început, dar cu el alături am avut destule lucruri de făcut, care să mă ţină ocupată.

La 2 luni fără alcool, mi-am făcut un tatuaj pe umărul stâng până la cot care să simbolizeze atât abstinenţa cât şi toate lucrurile prin care am trecut. Tratamentul pentru durere s-a terminat şi el. Nu am rămas decât cu o cicatrice pe antebraţ şi un alt tatuaj pe braţul stâng, acoperindu-mi astfel întreaga mână. Semnifică multe pentru mine. Mă defineşte pe mine, pe adevărata Hel. Şi îmi aminteşte de cine am fost, de cine sunt, de cine trebuie să fiu şi de bărbatul pe care îl am alături.