Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 38- Știi ce vrei?

Helena's POV

- Tu, dragul meu, ar trebui să îţi scoţi capul din fund pentru că eşti groaznic la poker.

Iau un fum din ţigară şi îl ţin mai mult timp înainte să îl expir pe gură. Sting restul în scrumieră şi îi fac semn lui Dylan.

- Roden! Mai adu un rând de beri! îi strig peste muzica din bar.

Îl văd dând dezaprobator din cap în timp ce pune în halbe.

Iau o gură mare de aer. Ruby Room e înecat într-un fum gros de tutun în seara asta, ca şi cum nu tocmai mi-aş fi terminat ţigara. Muzica sună puternic şi acoperă ţipetele celor din jur. Nici nu mai ştiu de cât timp mă aflu aici. Ştiu că după ultimul curs i-am spus lui Jenny că ies şi, oricât aş fi invitat-o să vină cu mine în Ruby Room, ea mi-a spus că Dylan o intimidează prea tare şi a refuzat. Ai crede că s-ar fi obişnuit deja. Din dimineaţa în care m-am trezit la el acasă, ne-am tot petrecut timpul împreună. Faptul că e barman la barul meu favorit e un bonus.

Mmm... Îmi place cântecul ăsta, mă gândesc.

Aş dansa. Da, dar nu o să mai pot juca poker şi să le iau banii idioţilor ăstora. Mă întreb cât e ceasul. Sau cât e ceasul unde e Beca. Mă întreb dacă e bine după cearta pe care am avut-o. Oare Calum îşi mai aminteşte de mine?

- Berile voastre!

Dylan apare şi îmi întrerupe gândurile.

- Ai ochi frumoşi! îi spun zâmbind.

- Ştiu. Şi să ştii că dacă te îmbeţi ca să îmi foloseşti sistemul fără-niho-pentru-mine-dacă-ai-alcool-în-tine s-ar putea să îţi fac o excepţie.

Râd. Dylan e aşa amuzant, mă gândesc. Şi aşa drăguţ. Şi el îmi dă alcool când îi cer. Poate ar trebui să avem aventura aia de o noapte până la urmă. Adică ce s-ar putea întâmpla?

- Eşti amuzant, Dyl! îi spun râzând.

Îl văd cum îmi zâmbeşte ca unui copil mic, dar dacă tot mi-am pus ceva în minte, fie ce-o fi.

Mă ridic încet şi mă sprijin de umerii lui laţi. Râd iarăşi când picioarele îmi alunecă pe podea şi braţele lui mă prind grijulii.

- Uşor, salbatico. Poate că ar fi o idee bună să mergi să te odihneşti. Ce zici?

- Mergem la tine?

Îl văd ezitând. Ochii îi strălucesc şi îşi muşcă buza. N-are piercingul azi, observ. Îmi aşez mâinile de o parte şi de alta a gâtului său şi îl privesc zâmbind.

- Poate altă dată, Helena.

Îmi dau ochii peste cap, oftând.

- Tu pierzi, Roden.

Mă aşez înapoi şi îmi aprind încă o ţigară.

- Încă o rundă, băieţi? Sau nu vreţi să vă mai pierdeţi banii?

- Nu ne mai păcăleşti, Dragorovici. În plus, noi trebuie să plătim rându' ăsta.

Beţivi idioţi...

- Cum vreţi! le zâmbesc.

Îmi pun ţigara între buze şi trag banii în rucsac.

- Eu m-am cărat de-aici. Îmi împuţiţi karma! le explic gesticulând în jur.

Ei râd ca nişte idioţi ce sunt şi eu mă ridic sigură pe mine.

- Dylan. Ne vedem mâine!

Cu ţigara încă între buze, iau o bancnotă de £5 din rucsac şi i-o îndes în buzunarul din faţă al jenşilor lui negri, imposibil de strâmţi .