Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 1-Concertul

*Flash back*

- Oh Doamne! Nu îmi vine să cred că suntem aici! Tot nu înţeleg cum ai convins-o pe maică-ta să ne cumpere bilete.

- Poveste lungă.

Eu şi Helena ne strecurăm entuziasmate prin mulţime. De când am aflat că 5 Seconds of Summer vor veni în România, ne-am tot făcut planuri pentru a putea face rost de banii necesari biletelor. Într-un final, mama Helenei ne-a îmbarcat în maşină şi ne-a spus că o surpriză are să ne aştepte. Iar acum iată-ne în Bucureşti, în faţa Naţional Arena, unde va avea loc concertul.

Ce e cel mai grozav este că avem bilete V.I.P.

- Îmi stă bine părul? mă întreabă Helena în timp ce scoate telefonul din buzunarul pantalonilor şi-l foloseşte pe post de oglindă.

- Arăţi foarte bine, dar ştii doar că nu o să te observe printre atâtea alte mii de fete.

- Nu-mi strica visul! Tu îţi dai seama că eu îmi voi întâlni viitorul soţ?!

- Da, Hel, cum spui tu, spun, dându-mi artistic ochii peste cap.

De când o cunosc mă tot bate la cap, spunându-mi că viitorul ei soţ va fi Calum Hood. Nu o pot dezamăgi, şi atunci îi afirm orice vis. Nu pot să spun că eu nu visez la Luke, pentru că aş minţi. Dar hei, serios acum, câte şanse aş avea ca el să mă observe printre atâtea fane extaziate? Îţi spun eu: 1% şanse.

Luminile se sting, ţipete isterice inundă Naţional Arena. Flash-uri colorate şi lasere îşi fac apariţia alături de minunaţii Luke, Calum, Ashton şi Michael. Isteria atinge cote maxime, atunci când vocile lor răsună peste tot, alături de instrumentele magice ce întregesc atmosfera.

*

Pe tot parcursul a două melodii nu mi-am putut lua ochii de pe Luke. E îmbrăcat cu un tricou negru cu imprimeu Nirvana şi nelipsiţii blugi strâmţi, negri, tăiaţi în genunchi. Zâmbetul lui parcă mă hipnotizase, când Helena m-a readus la realitate:

- Oh, Doamne! Rebeca, ai văzut? Calum mi-a făcut cu ochiul!

- Hel, suntem mii de fete aici! De unde ştii că tocmai ţie ţi-a adresat chestia aia?! tip, încercând să mă fac auzită de prietena mea printre alte ţipete şi muzică.

- Ştiu, pur şi simplu! L-am văzut, se uita la mine!

Dau afirmativ din cap, mimând un okay, observând cum Helena ţine o chestie în mână ce pare a fi un...

- Helena, ce naiba caută un megafon la tine în mână?

- Ăăă, pe ăsta l-am adus pentru că am o idee şi se pare că e momentul să o pun în aplicare, spune Helena, în timp ce muzica s-a oprit, iar băieţii au început să ne adreseze mulţumiri.

Helena zâmbeşte cu gura până la urechi şi începe să ţipe, ducând microfonul megafonului la gură:

- Calum Thomas Hood, nu suntem străini! Te poţi preface că suntem, dar te-am văzut gol! Helena îşi trage sufletul emoţionată, zâmbind diabolic.

Uneori mă sperie fata asta. Sunt pur şi simplu şocată că tocmai a spus asta aici şi sunt sigură că băieţii au auzit. Râsetele înfundate, şi faţa confuză a lui Calum, îmi confirmă ceea ce deja ştiam. Îmi vine să intru în pământ. Sunt sigură că în momentul ăsta sunt roşie la faţă. Helena e atât de mândră de ce a făcut, încât zâmbeşte cu gura până la urechi, arătându-şi dantura perfect albă.

Câteodată mă întreb cum de îi trec tot felul de prostii prin cap. E ca o carte pe care scrie Aici găseşti tot ceea ce e interzis să faci. Sper doar să nu mă escorteze paza afară. Am aşteptat trei ani să vin la concertul ăsta.

Atunci când băieţii au terminat micul discurs, She looks so perfect a readus la viaţă isteria fanelor, iar mie puterea de a respira. Nici nu mi-am dat seama că îmi ţineam respiraţia.

O să aibă de dat nişte explicaţii Helena, dar după concert. E prea perfect ca să mă pot gândi la altceva.

---------------

Hey, lume! Asta e prima mea carte, sper sa va placa. E in colaborare cu AngelaDrg (treceti si pe la pagina ei, are niste povesti absolut geniale). Votati si comentati daca va place. ;)