Lucky Day (5sos fanfiction)

Capitolul 55- Iubirea se naște noaptea

Helena' s POV

- Okay, copii. Noi o să ne culcăm acum. Sunt frântă de oboseală.Cu un căscat, Beca se ridică greoi din scaun.

Mă îmbrăţişează şi îmi şopteşte cât de fericită e pentru mine şi Calum, după care se îndreaptă spre cortul ei, sprijinită de Luke.

- Noapte bună, părinţilor! le strig. Şi fără distracţie în seara asta, pentru că eşti în luna a noua, Beca!

Toată lumea râde. Mă aşez înapoi în scaunul pliabil, zâmbind.

Luke se întoarce spre micul foc de tabără în jurul căruia eram strânşi şi, înainte de a se strecura în cort, zâmbeşte maliţios şi strigă înapoi:

- Cred că toţi ştim că o să te distrezi tu şi pentru noi în seara asta, Hel!

Grupul izbucneşte în râs. Îl aud chiar şi pe Calum râzând înainte de a-şi plasa buzele pe gâtul meu. Tremur sub atingerea lui şi simt că îmi pierd controlul.

- Şi ce mai distracţie o să fie! şopteşte seducător.

Se retrage rapid în scaunul lui şi mă priveşte cu subînţeles.

Ce-mi faci tu mie, Hood!

- Ştiţi ce? Şi eu sunt cam obosită!

Ally cască zgomotos şi se aşază cât mai comod în braţele lui Ash. El o sărută lung, dar tot ce pot face eu e să îi privesc scuturându-mi capul dezaprobator. Pare că Beca o agreează, ba chiar îi place fata asta, dar eu una, nu o suport. Poate e un lucru prostesc, pentru că nu am un motiv prea serios pentru a o urî, dar îmi e atât de antipatică încât de abia o pot privi fără să vreau s-o lovesc.

- Ştiţi ce? Mie nu! Haideţi - mă milogesc - doar nu vreţi să dormiţi?!

Îi privesc pe fiecare în parte, aşteptând măcar puţină susţinere. Îndrăgostiţii A se giugiuleau, Mike tasta de zor, iar Calum mă sorbea din priviri. În orice altă zi, aş fi sărit pe el, dar acum chiar aveam chef de distracţie cu prietenii mei. Minus Leca. Plus Ally.

- Haide! Mike! Mikey! Nu şi tu, te rog!

- Am... Am treaba, femeie!

Priveşte ecranul telefonului încruntat.

- Ce tot faci acolo, Gordon?

Îşi ridică ochii speriat. După ce vede că numai eu îl priveam, zâmbeşte şi se întoarce la tastat.

- Nimic.

Mă ridic oftând şi îi apuc telefonul dintr-o singură mişcare.

- Helena Dragorovici! Nici nu îndrăzni-

- Taci, Clifford!

Privesc ecranul confuză. Trimite mesaje. Oh, mesaje private. Dar cui?

- Helena, îţi jur-

Mă întorc cu faţa spre el şi îi apuc braţul stâng, pe care îl strâng la spate. El îngenunchează din cauza durerii, şi îl pun la pământ, aşezându-mă pe spatele lui, imobilizându-l.

- Cui îi tot trimiţi mesaje, Mikey?

- Te rog, nu citi alea!

Mă holbez la numărul de pe ecran. Ştiu numărul ăsta.

- Asta e cumva Jenny?!

Toată lumea se abţine. Pentru 10 secunde. După care toţi râd, cu excepţia mea şi a lui.