Capitolul 64- Șarm

488 31 12
                                    

- Nu! Nu poţi face asta! îmi şopteşte Hel, dar şoapta ei sună mai mult a ţipăt.

- Nup. Îmi pare rău, Hel, azi ai grijă de fii-miu! îi spun, şi încerc să i-l dau pe Arthur în braţe, dar ea se fereşte.

- Nu! Spune-i să se mute!

- Dar, dar, dar... Nu poţi să stai puţin cu Arthur? Te rog?

Fac faţa de căţeluş, dar nu are acelaşi efect pe care îl are în faţa lui Luke, iar Helena rămâne tare pe poziţii.

- Eşti căsătorită cu Luke Hemmings, pentru numele Domnului! Femeie, ai şi copil! ţipă, şi câţiva pasageri se uită ciudat la noi, iar alţii încearcă să-şi facă loc printre noi, ca să ajungă la locurile lor.

- E actorul meu preferat! Te rooog! mă milogesc, iar ea dă exasperată din cap.

- Naha! Nu! Niet! Nada! No! Nouh!

- Ugh! Bine, du-te şi spune-i să se mute în altă parte. Dacă merg eu, sigur nu mai plec de lângă el.

Bosumflată mă aşez pe locul Helenei şi aştept. Nu înţeleg ce era aşa de greu să stea câteva ore cu Arthur. E Evan Peters, la naiba! Nu ai ocazia asta în fiecare zi, plus că ştie cât de mult îl ador. Dar nu, ea trebuie să fie mereu împotriva a ce spun eu.

- Mătuşa Hel e o rea! Ştiai? Ăla e Evan Peters, iar ea se preface că nu e mare chestie, îi spun micului Arthur, dar el nici nu mă bagă în seamă, fiind prea ocupat cu suzeta.

Helena's POV

Încă mă doare capul din cauza afurisitei de mahmureli. Beca nu ştie ce vorbeşte. Dacă ar fi să stea lângă Peters, sunt sigură că ar sfârşi excortată din avion. E disperată după el. Până la urmă nu o condamn, pentru că el chiar arată bine, dar nu avem nevoie de aşa ceva acum. Şi pe lângă toate astea, dacă Luke ar afla, sunt sigură că m-ar certa pe mine pentru asta, aşa că e mai bine să acţionez la timp.

Când ajung în dreptul lui, el vioneaza ceva pe telefon. Îmi dreg vocea ca să-i atrat atenţia, şi nu ştiu de ce, dar am o senzaţie de deja-vu. El îşi ridică privirea şi îmi zâmbeşte.

- Ăhm, bună! Îmi pare rău că trebuie să fac aşa ceva, dar prietena mea - arăt spre Beca - are un bebe, un monstruleţ chiar. Şi are exact locul de lângă tine. Problema e că are nevoie de ambele locuri, aşa că mă gândeam poate vrei să stai în locul meu - spun, întinzându-i biletul - şi să facem schimb?

Nu ştiam la ce să mă aştept, dar sigur nu mă aşteptam să-mi prindă mâna uşor şi să se uite la mine aşa dulce cum a făcut-o.

- Şi ce ar zice prietena ta, dacă ai sta tu lângă mine, şi ar rămâne ea acum unde e?

Vocea lui e chiar mai sexy decât mă aşteptam să fie. Înghit în sec, şi sper ca uimirea să nu se cunoască atât de tare pe chipul meu.

- Ăhmm... Eu... Eu trebuie să plec până la... Până la toaletă, mă bâlbâi, şi îmi retrag mâna din a lui. Mai gândeşte-te până mă întorc...

Mă retrag cu spatele, şi cred că înjurăturile Becăi m-au prins în colţ. Mă împiedic de ceva, iar în următoarea secundă sunt exact în braţele tari ale celebrului Evan Peters.

Ugh, normal că trebuie el să fie eroul planetei! La naiba cu frumuseţea şi şarmul lui!

Mă pun imediat pe propriile picioare şi fug la toaletă fără să mai spun nimic. Mă spăl puţin pe faţă şi îmi aranjez părul după urechi. Vocea căpitanului se aude în difuzoarele avionului, anunţând că în câteva minute vom avea să decolăm. Iau o gură mare de aer şi revin la Evan, stăpână pe mine.

Lucky Day (5sos fanfiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum