Dragoste turbulentă 🩵

Capitolul 19

Angostia pe tot corpul lui începuse de când Mail se trezise simțind răcoarea pe față.

-Uf, a scos Mail un geamăt dureros din gât, înainte de a se îndepărta de frigul care i-a atins fața. Încă nu deschisese ochii pentru că simțea bufeuri foarte calde cu multă durere.

— Uite, de ce nu i-ai spus mamei de aseară, Gap? A sunat o voce familiară aprigă, făcându-l pe Mail să o recunoască instantaneu drept vocea mamei lui Gap.

— Ei bine, nu credeam că va fi atât de bolnav, mamă, răsună vocea lui Gap. Mail se încruntă imediat.

-Mama crede că este mai bine să-l trezești pe Mail și să-l duci la medic, a spus din nou vocea mamei lui Gap, făcându-l pe Mail să simtă că nu ar trebui să mintă așa, pentru că cu siguranță va cauza necazuri multor oameni. Așa că deschise încet ochii și o văzu pe mama lui Gap stând lângă pat cu un prosop umed în mână. Gap stătea pe pat lângă Mail.

— E treaz, mamă, spuse Gap când Mail deschise ochii să se uite la el și la mama lui.

-Ce mai faci, Mail? Unde te doare? Te doare capul? întrebă îngrijorată mama lui Gap. Mail și-a ajustat privirea și a clătinat din cap.

— Nu-i nimic, spuse Mail cu vocea lui răgușită. În ciuda durerii de cap și a durerii de pe tot corpul, nu a vrut ca mama lui Gap să-și facă prea multe griji.

-Cum e bine? Ești atât de fierbinte ,plus că ai mai multe răni. Ești un idiot Gap. De ce nu ai condus bine? Mama ți-a spus să fii atent de un milion de ori. Vezi asta? Mail a fost chiar mai rănit decât tine, a mormăit mama lui Gap, făcându-l pe Mail să pară surprins din cauza cuvintelor pe care mama lui Gap le-a spus despre Gap care conducea rău și l-a rănit.

— Nu am vrut să spun, mamă. Cine ar fi crezut că Mail va suferi mai mult decât mine? Gap îi spuse mamei sale.

-Ce?Mail se uită la Gap și întrebă, surprins de cuvintele lui

-Nimic, a negat Gap, nevrând ca Mail să întrebe nimic în acest moment.

-Știu că drumul era alunecos, așa că de ce nu ai fost atent, Gap? Ce s-ar întâmpla dacă Mail ar fi rănit grav?

Mama lui Gap continua să se plângă. Gap stătea și el liniștit și nu se certa cu mama lui.

— Poţi să te ridici? Gap s-a îndreptat către Mail.

Mail a încercat să se sprijine să stea, dar nu s-a putut ridica. Știa deja că nu se simțea bine.

— Probabil, spuse Mail ezitant pentru că nu era sigur dacă va putea să stea singur sau nu.

— Vrei să mergi la doctor, fiule? întrebă mama lui Gap cu o voce blândă.

-Nu-i nimic, mamă. Lasă-mă să mă odihnesc puțin și voi pleca , a răspuns Mail.

-Gap, haideți să-l ajutăm pe Mail să-și ștergă mai întâi fața și corpul. Mama va coborî să-și ia ceva de mâncare. Așa că Mail poate să ia niște medicamente și să se culce, a spus mama lui Gap.

— Nu trebuie, spuse în grabă Mail, simțindu-se puțin atent.

-Cum pot să nu? Gap te-a rănit așa. Întinde-te și așteaptă-l pe mama un timp. Gap, ajută-l să-și ștergă mai întâi corpul, a spus mama lui Gap înainte de a se ridica repede și de a ieși din cameră. Mail se întoarse imediat să se uite la Gap.

— O să te șterg, spuse Gap, aducând o cârpă umedă pe fața lui Mail. Dar Mail s-a întors.

— Ce i-ai spus mamei tale? îl întrebă Mail cu o voce răgușită.