Ia-mi tu carnea înc-odată,
Suflul meu bătrân acum,
Rima moarte n-are, zicem,
Cred că s-a pierdut pe drum.
Tu blestem vechi, o trezești,
Îi amintești de ce scria,
De ce pielea mea de astăzi:
Cicatrici sub lama grea.
Căzut în pat obosit de la nimic,
Cerul gri plouă afară,
Am deschis un ultim plic,
A trecut odinioara...
Anii trec, închisoarea veche
E la fel de gri și ea
Și nimic nu s-a schimbat
Decât ce-i în oglinda mea-
Tăcerea zgomotoasă surâde,
Vin, pahare și lichior,
Întunericul se lasă;
Un sărut liniștitor.
CITEȘTI
Poezii
PuisiBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
