Stay

Capitolul 39;

- 39; "Don Juan"
Patricia povestește:

Noaptea este cel mai bun sfetnic. M-am gândit mult și am pus în balanță toate posibilitățile, dar iată că încep o nouă zi. Am decis că mă voi muta din nou cu ai mei. Poate asta îmi va face bine, atât mie cât și lui David. Îmi trag jacheta peste umeri și pornesc cu pași grăbiți spre ieșire. Seara trecută am preferat să țin telefonul închis și pun pariu că nu voi găsi un David foarte bine dispus în garsonieră.

Încerc să îmi repet citatele pregătite deja în timpul rămas până voi ajunge la ușa casei. Prefer să bat și să îl aștept să iasă, în pijamale și somnoros. Nu e trecut cu mult de ora opt și având în vedere că este sâmbătă, sigur încă doarme. Aud cheia răsucindu-se în ușă și stomacul mi se contractă.
Imaginea lui stând rezemat de tocul ușii, îmbrăcat simplu, într-un tricou gri și o pereche de pantaloni lejeri negri, cu părul ciufulit și ochii somnoroși, îmi taie răsuflarea.
- Bună. Reușesc să mormăi într-un final și îl văd ridicându-și sprânceană. - Intri sau nu? Întreabă destul de acid și se ferește.
- OK. Trag aer adânc în piept și îmi mușc limba, fiind conștientă că toate acele citate pe care le repetasem acasă, în oglindă, au fost uitate cu desăvârșire.
- Și pot să știu și eu unde ai fost? Aruncă săgeți otrăvitoare în momentul în care mă așez pe scaunul meu favorit din bucătărie.
- La mama. Răspunsul meu sec nu întârzie să apară.
- Și nu puteai măcar să dai un telefon, sau un amărât de mesaj în care să îmi spui măcar că ești bine? Își scoate pachetul de țigări din buzunar și aprinde una trăgând cu sete din ea.
- M-am gândit că îți vei da seama.
- Așa ai gândit tu? Ei bine, află că nu a fost așa. Am încercat să dau de tine toată noaptea. Părinții tăi erau ultima idee care mi-ar fi venit în minte. Se ridică brusc din fața mea și se plimbă în încăpere.
- David, eu mă voi muta înapoi cu ai mei. Mă trezesc aruncând brusc și în momentul următor ochii săi mă privesc curioși.
- Pot să știu de ce? Își reia locul din fața mea și stinge țigara.
- Așa este cel mai bine pentru amândoi. Tu vei putea fi lângă mama ta, iar eu voi putea să mă axez mai mult pe școală. Știu că nu vei fi deacord, dar crede-mă, așa este cel mai bine. Îi iau mâna stânga în mâinile mele și îl privesc drăgăstos. Singurul răspuns pe care îl primesc este tăcerea.
- Te rog, ne putem vedea oricând. Insist și îl văd ridicându-se din nou.
- Îmi ceri ca după atâta timp petrecut împreună, zi și noapte, să o luăm de la capăt? Măcar m-ai întrebat dacă și eu îmi doresc asta? Ridică tonul și refuză să mă privească.
- Tu lucrezi mereu și mai nou ești tot timpul abătut. Nu vorbești și nu lași pe nimeni să te ajute să treci peste cele întâmplate. Vrei să pari ceea ce nu ești.
- Și ce ți-ai dori de la mine? Să fiu cea mai veselă persoană după tot ce s-a întâmplat? Uite că nu pot trece peste atât de ușor și se pare că nu simt nevoia să spun nimănui ceea ce am pe suflet, ok?
- De asta este mai bine să ne mutăm. Stările tale mă afectează și pe mine, știi foarte bine asta. Pur și simplu nu pot să stau cu mâinile în sân în timp ce tu treci prin atâtea. Tu nu îmi dai voie să fac nimic pentru tine.
- OK, ne vom muta. Ești mulțumită? Își întoarce privirea către mine și nu știu dacă să fiu fericită că mi-a acceptat propunerea sau nu.
- David... Mă ridic și în câteva secunde sunt lângă el.
- Dar cu o singură condiție. Mă trage de mâini și mă lipește de pieptul său. Să nu cumva să se mai repete partea cu telefonul ținut închis, bine?
- Bi... Nu apuc să termin deoarece buzele sale se lipesc de ale mele.

***

Îmi las corpul să cadă pe pat. Oh, se pare că într-adevăr mi-a fost dor de camera mea. Am atâtea de aranjat aici, dar oboseală și noaptea albă de care am avut parte nu prea mă lasă să fac nimic. O oră de somn și voi fi ca nouă, cel puțin așa presupun. Închid ochii și încerc să adorm puțin, dar se pare că cineva își dorește să mă enerveze. Caut telefonul cu mâna și privesc lung către ecran. 'Număr necunoscut' , uhh, cine oare?
- Da?! Scot mecanic cuvintele și aștept să aud vocea de la celălalt capăt.
- Little princess, mi-ai dus dorul? Vocea masculină mă face să deschid brusc ochii și să mă ridic în capul oaselor. Te rog, spune-mi că visez!
- Matei? De unde ai numărul meu?
- Totul se află, dragă. Să înțeleg că nu îți face plăcere? Fac câțiva pași spre fereastră și privesc aleea din fața casei.
- Mhm, când mi-a făcut plăcere? Îmi dau ochii peste cap și replic fără pic de emoție,deși simt un nod în stomac. - Poate când ne-am cunoscut. Greșesc? - Uite, te-am rugat de nenumărate ori să mă lași în pace. De ce nu vrei? Ajung din nou să mă rog ca un copil de el.
- Te plac, ok? Am putea discuta mai multe la o cafea.
- Nu ar fi cazul. Înjur printre dinți și îmi impun categoric că nu trebuie să accept.
- De ce îți este frică? Te asigur că iubitul tău nu va afla nimic. E doar o cafea și un schimb de replici.
- Și dacă ți-aș spune că nu mă interesează? Îmi mușc buza de jos destul de tare încât să simt o durere acută în timp ce fac pași haotici prin încăpere.
- Facem o înțelegere, dacă ne întâlnim să vorbim și îmi vei spune apoi să nu te mai caut, așa va fi. Îmi face o propunere avantajoasă și rămân câteva clipe pe gânduri. Dar dacă este un joc tâmpit de al lui?
- În regulă, dar după ce terminăm cu asta vei șterge numărul meu și nu mă vei mai căuta.
- În circa o oră la Queen's este bine?
- Bine. Închid rapid și arunc telefonul pe pat.

Oftez lung privindu-mă încă odată în oglindă. Firar! De ce fac asta? Dacă va afla cineva? Sunt sigură că nu mai voi descurca să îi explic lui David că am ieșit cu un alt bărbat, care mai arată și ca un model. Dar, partea bună este că măcar voi scăpa de telefoane și mesaje pe care trebuie să le ascund de el.
Oftez adânc a suta oară și ies din încăpere. Taxiul meu deja a ajuns și fug grăbită spre ieșirea din curte. Mulțumesc celui de sus, nu este nimeni acasă.

Cincisprezece minute mai târziu mă aflu în fața locului stabilit. Privesc nesigură ușile încăperii, trag aer și pășesc înăuntru. Îl găsesc repede, având în vedere că locul nu este aglomerat. Îl văd ridicându-se în picioare zâmbind când ajung în dreptul mesei.
- Domnișoară Devis, cât de punctuală sunteți! Se lingușește și îmi ia mâna în a sa ca mai apoi să depună un sărut pe încheietură. Simt fiori pe șira spinării și trag în secunda doi mâna.
- Zic să renunțăm la dulcegării. Îmi arunc geanta pe un scaun și apoi mă așez și eu.
- Unde e Patricia cea drăguță? Râde ironic și își reia locul în fața mea.
- Acasă, încearcă să doarmă, dar anumite persoane nu o lasă. Îmi dau părul după urechi și îmi afișez expresia cea mai sfidătoare pe care o am.
- Să îi spui că îmi lipsește. Își arată din nou zâmbetul perfect și gropițele din obraji.
- Să terminăm cu astea, zic. Ce vrei de la mine?
- Pe tine. Mă privește fără măcar să clipească reușind să mă intimideze în proporție de 65%. Ohh, Dumnezeule!
- Prea târziu, Don Juan! Sunt luată. Îi fac jucăuș din ochi și îl aud râzând ironic din nou.
- Îmi place genul tău, adică tipele care se lasă greu. Defapt ți-am spus asta deja, sweet heart.
- Ei, bine află că mie nu îmi placi. Am un iubit și când spun iubit înseamnă că îl iubesc. Arunc tăios și mă aplaud mental pentru aceste replici.
- Bine, cum spui tu. Uite cum facem, îți voi lasă timp, nu prea mult, dar gândește-te bine... Oare chiar nu îți plac? Își ridică sprâncenele și zâmbește în colțul gurii.
- Pfoa, tu nu renunți niciodată?
- Absolut niciodată. Eu câștig doar. Spune destul de încrezător.
- În fine. Oricum, numărul meu, de unde îl ai?
- Câteva relații și numele complet. Să trăiască cine s-a gândit că trebuie să se cumpere numărul cu buletinul. Râde din nou ironic și mă calcă pe nervi. Serios? Astea parcă erau chestii secrete, nu?
- Mă gândesc serios să dau compania în judecată.
- Cine te oprește?
- În fine, acum trebuie să plec. Îmi doresc să te ții de cuvânt.
- Bineînțeles, little princess, ți-am spus deja, îți ofer timp. Se ridică rapid, lasă bani pe masă pentru consumație, apoi ține pasul cu mine.
- Te conduc?
- Prefer să iau un taxi.
- Bine, atunci să știi că mă bucur că te-am văzut. Mă trage într-o îmbrățișare imposibil de evitat. Îmi sărută obrajii și îmi șoptește la ureche " Îmi va fi dor de tine!"
- Să ai o viață frumoasă, Matei! Spun după ce mă îndepărtez de el apoi urc într-un taxi.
Meditez asupra faptelor petrecute astăzi și încerc să răsuflu ușurată că am scăpat de el. S-au cel puțin așa cred.

Bună! Îmi pare rău că nu m-am putut ține de promisiune :(. În sfârșit am reușit să postez și eu ceva. Am muuuulte idei care se învârt în capul meu, dar atunci când vine vorba să le scriu fug toate sau pur și simplu nu le pot formula corect. Sper că nu v-am dezamăgit prea tare. Vă pup!