Stay

Capitolul 52

- 52. 'secretele trecutului'
David povestește :

- Mamă, aș putea avea și eu o cafea? Strig destul de tare din capătul scărilor, dar nu primesc nici un răspuns. Minunat, nu este nimeni prin preajmă.
Cobor rapid scările și intru în bucătărie pentru a îmi lua cafeaua singur.
" Ai zi liberă astăzi, mă ocup eu de noile contracte. Te sărut! " oo, serios?! Cine mai lasă bilete lipite pe frigider? Da, cred că doar mama...
Din fericire cafeaua este pregătită, sarcina mea este să o torn în cană. O zi liberă? Hm, chiar îmi iubesc mama.
Două zile am tot urmărit-o, dar nu am avut ocazia, sau poate curajul, să îi vorbesc. Azi poate este ziua cea mare... Este atât de frumoasă foarte zâmbitoare încât mă doare. Mă doare pentru că nu am putut să o fac să înflorească așa lângă mine.
Azi voi face în așa fel încât să fim față în față. Dacă nu acum, atunci când?

Patricia povestește :

Trafic. Urăsc asta, dar iată că sunt nevoită să aștept. Eu și răbdarea nu am fost prietene niciodată, poate de aceea apăs claxonul din minut în minut sperând că voi face minuni.
- Serios oamenii buni, sunt în întârziere și prietena mea nu este tocmai cea mai înțelegătoare persoană! Mă trezesc țipând și nu stârnesc decât strâmbaturile unui puști. Ohh, ce prost crescut! Îi arăt limba la rândul meu și rog toți sfinți ca mașinile din față să înainteze.
Iau telefonul, care face gălăgie, de pe bord și îmi dau ochii peste cap când văd că Mona este cea care sună.
- Te rog, am mașină, nu elicopter! O informez a nu știu câta oară.
- Asta ai spus și acum cincisprezece minune. Unde ești?
- În trafic, Mona, în trafic. Ce vină am eu că boșorogi ăștia se mișcă precum melci? Ridic tonul și o femeie mai în vârstă, de pe prima bandă, mă fulgeră cu privirea.
- Devis, mai ai la dispoziție jumătate de oră, ne-am înțeles?
- Fac ce pot femeie! Urlu în telefon și închid. Nu suport când mă presează cineva...

O altă oră de coșmar și cinci-șase apeluri pierdute de la Mona. M-am hotărât să nu îi mai răspund, știind că mă va enerva și mai mult. Deja am avut câteva tentative de a părăsi mașină în mijlocul străzii.
Dar, am ajuns în fața salonului la care mă așteaptă prietena mea bomba cu ceas.
- În sfârșit ești aici! Aproape mă sufocă când intru și o împing ușor. De ce nu mi-ai răspuns? Își schimbă tonul imediat.
- Pentru că dacă ți-aș fi răspuns, mi-ai fi făcut și mai mulți nervi.
- Bine, acum trebuie să îți dai cu părerea... Cum îmi stă mai bine? Îmi întinde telefonul său și îmi arată câteva poze cu coafurile pe care, se pare că deja le încercase.
- Cred că așa. Mă opresc la un coc simplu prins cu o împletitură minunată.
- Se pare că suntem în același gând. Zâmbește și își ia telefonul. Fetelor, atunci ne vedem sâmbătă. Vă pup! Le salută pe cele două angajate, își ia geanta și ieșim amândouă pe ușă.
- Deci serios? Pentru asta am pierdut eu atâta timp în trafic? Aproape urlu după ce ne îndepărtăm puțin de salon.
- Ne, mai avem treabă. Înaintează grăbită spre mașină.

David povestește :
După un duș și un mic dejun copios, sunt gata să ies.
Mi-am pus replicile la punct, repetându-le de câteva ori în oglindă și sunt gata să vorbesc cu ea față în față.
Exact cum am planificat, îmi caut telefonul și îl sun pe Alex, după ce iau un loc în mașină.
- Salut, ce faci?
- În casa, man? Tu cum ești?
- La fel, mă gândeam să ies puțin. Cum merg pregătirile?
- Destul de bine. De când a venit Patricia, eu am scăpat de gura Monei.
- Deci nu te mai ia cu ea peste tot, ha?
- Nu, cu Patricia se descurcă. Azi sunt pe la Mall din câte am înțeles.
- Ce leneș, lași femeile să facă totul.
- Nu chiar. Uite, revin eu cu un telefon, încearcă să mă sune Mona. Baftă ! Închide rapid și zâmbesc mulțumit. Am reușit să aflu și pe unde colindă astăzi fetele.