Stay

Sfârșit

Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esențială pentru a ta.

Patricia povestește:

Am strâmbat din nas în secunda doi după ce am deschid ochii. De ce a trebuit să mă trezesc singură?
Mă întind, somnoroasă încă, și cobor din pat.
Aud pași venind din spatele ușii și mă îndepărtez rapid de dulap.
- Micul dejun la pat pentru iubirea mea! Îmi zâmbește larg din pragul ușii.
- Era chiar necesar? Îmi pun mâinile în șold și-l văd lăsând tava pe marginea patului.
- Pentru tine, da! Se apropie de mine și îmi mângâie fața blând.
- Preferam să fii lângă mine. Îl cert și îmi astupă gura cu un sărut.
- Voi fi mereu! Îmi sărută tâmpla și zâmbește din nou.
- Te iubesc, David! Te iubesc atât de mult! Lacrimi mici apar în ochii mei. Lacrimi de bucurie.
- Te iubesc din tot sufletul, Patricia! Mă privește într-un mod aparte, un mod specific lui. Deseară ieșim, am vorbit și cu tinerii căsătoriți, se pare că nu au plecat încă în luna de miere. Anunță și mă trage de mână până la pat.

Ziua trecuse rapid, poate chiar prea rapid. Am stat la prânz împreună cu el, mama lui și sora. Cât de mare și frumoasă se făcuse Antonia, în mintea mea rămăsese încă acel bebeluș simpatic.
Lili devenise parcă și mai frumoasă odată cu trecerea anilor, dar tot același suflet bun avea.
O zi în care am atins limitele fericirii și sunt sigură că și seara aceasta va fi minunată.
Corectez cu grija machiajul pe care l-am realizat și trec cu mâna printre buclele mari lăsate să cadă pe spate.
Ceea ce priveam acum în oglinda băii nu păream a fi eu. În oglindă se reflecta o femeie fericită și împlinită, ceea ce până acum nu văzusem. Știam că am făcut cea mai bună alegere în ceea ce privește viitorul meu. Dar totodată nu regret ziua în care am plecat. Nu o regret deoarece perioada prin care am trecut m-a maturizat și m-a ajutat să învăț să prețuiesc iubirea.
Pun rochia neagră pe mine și îmi încalț pantofii roșii. Iau plicul în mână și părăsesc camera în momentul în care aud soneria ușii.
- Ești minunată, scumpa mea! Mama își înfășoară mâinile în jurul meu și mă sărută pe ambii obraji. Îi zâmbesc larg și îmi continui drumul spre ușă.
Domnul vieții mele stătea neclintit în spatele ușii, cu două buchete de trandafiri în mână.
- Bună seara! O saluta pe mama și îi oferă buchetul, apoi îmi zâmbește.
- David, te rog să ai grijă de ea și să nu o mai lași să plece. Spune cu subînțeles și el o aprobă din cap.

Buzele ni s-au unit într-un sărut după ce am urcat în mașină.
- Aș părea disperat dacă ți-aș spune că mi-ai lipsit?
- Mai degrabă ai părea...îndrăgostit. Chicotesc și îmi pun buchetul de flori pe bancheta din spate.
- Sunt cel mai îndrăgostit! Mă îndrăgostesc pe zi ce trece tot mai mult, de aceeași femeie! Îmi sărută mâna și pornește motorul.

Printre alte mici conversații am ajuns în față unui restaurant, unde a parcat mașina. A coborât rapid și mi-a deschis apoi portiera întinzând mâna dreaptă.
Zâmbesc drept mulțumire și îl las să mă conducă pe alee.
- Dumnezeule, Patrii! Vocea Monei, defapt țipătul mai exact, mă face să mă întorc imediat.
- Chiar eu. O îmbrățișez la rândul meu și îmi plasează mai multe săruturi pe obrazul stâng.
- Am văzut multe filme și te-aș putea omorâ în 5784 de moduri, fără să pară că am vro vină. Cum să vii fără să mă anunți? Ridică un deget împotriva mea și mă ascund în brațele lui David, râzând.
- Abia am recuperat-o, așa că te voi ruga să nu îi faci rău. Îi menține gluma Monei, apoi îi strânge mâna lui Alex.

***
- Revin imediat. Mă anunță după ce plasează un sărut pe umărul meu. Se ridică mai apoi și se face nevăzut.
- Deci, domnișoară Devis, spune ironică Mona și îmi dau ochii peste cap, când v-ați împăcat?
- Când mi-am dat seama că nu pot trăi fără el, hmm... asta se întâmplă ieri. Chicotesc și se strâmbă la mine.