Stay

Capitolul 45

- 45. ' Noutăți și prieteni noi '
Patricia povestește :

Meleaguri noi, senzații și trăiri noi. Mă bucur că datorită mediei am reușit să ocup un loc la căminul studențesc al colegiului. Cred că aș fi trăit o adevărată dramă dacă aveam de căutat un apartament la cine știe ce adresă. După câteva ore de zbor, în care trecutul m-a zăpăcit, am luat un taxi din aeroport care m-a adus exact la cămin.
New York-ul, din câte am apucat să văd, pare a fi minunat. Voi avea timp zilele următoare să îl văd mult mai bine. Plimbările le voi începe bineînțeles după ce voi termina cu examenele.

Deschid valiza și încep să îmi așez hainele în dulapul alb. Dacă am ajuns prima aici, am avut posibilitatea de a alege jumătatea mea de cameră. Bineînțeles că am ales-o pe cea de lângă geam. Se pare că voi împărți camera cu o tipa din anul doi. Daria, dacă nu mă înșel, cel puțin parcă așa scria pe acea foaie. Numele de familie îmi scapă.
Așez cu grijă laptopul pe biroul de lângă pat și îmi trec mâna peste el. Încă nu mi-am făcut curaj să îl deschid, știu că pe desktop este poza cu noi. Simt că tot ceea ce am acum are legătură cu el. Simt că nu mă voi putea detașa niciodată de trecut, chiar dacă părea mult mai simplu acum îmi dau seama cât este de complicat.

Îmi șterg rapid ochii înlăcrimați cu podul palmelor când ușa se deschide. Îmi întorc privirea curioasă în direcția pașilor și văd o blondă, slăbuță. Chiar foarte slăbuță. Dacă nu mă înșel seamănă foarte bine cu cineva, sau doar mi se pare.
- Bună! Își lasă valiza jos și pare să îmi zâmbească în colțul gurii.
- Bună și ție. Îi arunc destul de sec și păstrez contactul vizual. Niciodată nu am fost o fire sociabilă, de ce aș fi acum? A, poate pentru simplul motiv că voi împărți camera cu această Daria.
- Daria Ioder, întinde mâna cu superioritate și își menține zâmbetul artificial.
- Patricia Devis. Îi strâng mâna și îmi ridic o sprânceană.
- Să înțeleg și eu, de ce facem asta?
- Anume? Privirea mea confuză o face să chicotească.
- De ce încercăm să ne impresionăm una pe cealaltă? În fond și la urma urmei va trebui să devenim prietene, oarecum.
- Mdah, îmi mențin armura. Știam că are dreptate, dar ceva mă reținea încă.
- Văd că deja ai luat deciziile aici. Își analizează patul de lângă perete.
- Primul venit, primul servit! Îi fac din ochii și revin la despachetat.
- Oh, dacă voi fi nevoită să te suport așa tot anul, mă voi arunca pe geam. Sau te voi arunca pe tine. Replica mă face să zâmbesc, recunosc.
- Uite ce este, nu sunt o fire deschisă, ok? Îmi pun mâinile în șolduri și o privesc.
- Ai putea măcar să nu mai fii atât de cu nasul pe sus, ok?
- Poftim?! Nu sunt deloc cu nasul pe sus. Ştii ce, voi ieși puțin. Fără prea multe explicații ies din camera care devenise brusc prea mică.

Iau o înghițitură din cafeaua proaspătă și apoi mă așez pe o bancă din fața clădirii în care sunt cazată. Nu cunosc multe aici și am fost destul de precaută să nu mă îndepărtez.
Îmi scot telefonul din buzunar hotărâtă să îmi sun mama. Sigur așteaptă asta cu sufletul la gură.

După minute în șir de discuții cu ea cred că sunt pregătită să dau ochii cu Daria. Se pare că nu am fost foarte atentă când am citit despre internat. Nu de mult am aflat că este doar pentru studenții veniți din alte țări, cei cu medii frumușele.
Tonul meu de apel răsună pe holurile căminului și răspund imediat.
- Alo?
- Mi-e dor de tine! Vocea lui inconfundabilă îmi înmoaie picioarele.
- Nu te aud. Mă trezesc spunând într-un final.
- Te iubesc! Strigă clar și tare și inima mea face câteva salturi.
- E târziu... Urme de regret se aud din vocea mea și mai apoi el îmi închide telefonul.

Abia aştept acea minunată zi în care o să ştiu sigur că sentimentele mele pentru el s-au dus. Mor de nerăbdare să fiu din nou liberă. Mă simt încătuşată de propria-mi persoană şi asta mă macină cel mai tare. Nici nu-mi pot imagina cât de bucuroasă o să fiu, cum o să dansez pe stradă, râzând şi zambind cu gura până la urechi, ca o adolescentă la prima iubire. Unii vor crede că sunt o îndrăgostită fără remediu, dar au dreptate. Mă voi îndrăgosti de libertatea regăsită după mult timp şi nu îi voi da drumul decât foarte greu. Şi atunci îl voi suna și voi vorbi cu el. Atunci voi avea curaj. De ce atunci? Pentru ca nu voi mai avea nimic de pierdut şi pentru că trecutul nu mi-l poate lua nimeni. Îl voi suna şi-i voi spune "Bună, sunt fericită.", iar el va şti că totul s-a dus.