Stay

Capitolul 21;

-21. 'clătite'

Patricia povesteste :
Rimel pe așternut și dorințe-n sânge. Dor pe gene și săruturi pierdute printre atingeri întârziate de respirația prea caldă pe care o simți pe buze... Tu,iubire...tu îmi faci să vibreze părți din suflet pe care nu știam ca le am.
Mâinile sale sunt încolăcite în jurul meu și mă simt foarte protejată . Aș putea rămâne așa toată viața.
Camera este luminată doar de către lună, iar el este atât de frumos în această lumină slabă . Este atât de perfect . A renunțat la barbă de curând , părul sau ciufulit e adorabil și buzele , ahh, buzele lui sunt de-a dreptul irezistibile. Îl iubesc ! Îl iubesc cu fiecare părticică a corpului meu. A reușit să devină totul pentru mine în acest scurt timp.
- De ce nu dormi ? deschide ochii pe jumătate și mă privește somnoros.
- Nu pot . Doar te priveam . spun oferindu-i un zâmbet cald și îi strâng încet mâna.
- Ar trebui să plec , iubito ? Adică ai tai ?
- Nu îți face griji , ei ajung spre după-amiază . mă cuibăresc în brațele sale și el îmi sărută fruntea.
- Știi cât de mult mi-aș dori să te țin așa în fiecare noapte ? îmi suflă încetișor pe păr.
- La fel de mult cât mi-aș dori eu ?
- La fel și încă un pic . spune hotărât și mă face să zâmbesc din nou.
- Noapte bună , iubire ! îl sărut și închid ochii.
- Noapte buna , puiule ! mă învelește protectiv cu brațele sale.
**
- Iubiireee ?! îmi șoptește la ureche și încerc să deschid ochii.
- Haide , te rog nu mai dormi . M-am plictisit singur. îl văd stând lângă mine cu o fețișoară adorabilă ca a unui copil mic când cere bomboane.
- De ce nu dormi ?! mă frec somnoroasă la ochii.
- E târziu !
- Cât este ceasul ? întreb întinzându-mi spatele.
- Este zece deja . Haide , te rog! Dacă mai dormi nu vom mai avea mult timp pe care să-l petrecem împreună. Îmi ia mâna și o sărută privindu-mă rugător .
- Bine , doar dacă faci tu cafea . zâmbesc șiret și îmi trec mâna prin părul său ciufulit , ciufulindu-il și mai rău.
- Și dacă ți-aș spune că nu știu să fac ?
- Nu te-aș crede !

Reușesc să mă ridic din pat cu mare greu , am adormit destul de târziu și mă simt tare obosită . Am nevoie de o cafea mare să îmi intru în ritm . Îmi arunc cu apă rece pe față și îmi perii dinții rapid . Dau de trei-patru ori cu peria prin păr și îl prind stângaci într-un coc nu foarte bine aranjat.
Ies din baie , îmi iau un hanorac din cuierul din hol și intru în bucătărie .
Priveliștea din fața mea e minunată . El făcând clătite . Cu asta am spus tot , cred că orice femeie își dorește un bărbat care să o răsfețe cu un mic dejun copios. Sau poate doar eu pun accent pe asta pentru că sunt o fomistă , recunosc !
- Eu am avut pretenție doar la o cafea . spun așezându-mă pe un scaun , așteptând cuminte.
- Nu îți plac clătitele ? mă privește foarte uimit.
- Ba, le ador !
- Chiar aici , iubito ! îmi pune o farfurie pe masă apoi o cană cu cafea.
- Tu chiar ești atât de adorabil , awww ! spun întinzându-mă peste masă și ciupindu-l încet de obraz.
- Off , din astea face bunica ...
- Acum faci pe "inadorabilul" . îi aplic o privire urâtă și sorb o înghițitură mare din cafea.
- Asta pentru că NU SUNT ADORABIL !
- Acum nu ești ABSOLUT DELOC ! strig înapoi la el și începe să râdă . Ce ți se pare atât de amuzant ?
- Tu ! spune încă râzând de mine.
- Adică ?!
- Încerci să mă convingi că sunt , sau că nu sunt "adorabil" ? zâmbește în colțul gurii și mă bagă în ceață .
- Nu mai ești nimic , gata , vreau doar să mănânc!

David povesteste:

- Vrei și tu ?! o întreb îndreptând țigară spre ea .
- Și dacă voi muri ? întreabă nesigură.
- Oo ,nimeni nu a murit de la un fum dintr-o țigară . o încurajez și ea mă privește nesigură .
- Bine , dă-mi !întinde mâna și îi plasez țigara. Trage un fum mare și o văd imediat cum se înroșește , apoi începe să tușească puternic.
- Iubire , nu trage direct în plămâni .o iau în brațe și aștept să își revină . Nu te speria , asta am pățit-o și eu prima dată . îi sărut fruntea și o strâng mai tare în brațe.
- Pff , asta a fost prima și ultima dată când am tras dintr-o țigară.
- Niciodată să nu spui , niciodată !
- Oo , eu sunt sigură de asta .
**
Stăm pe canapea și ne uităm la o prostie de serial " Pretty little liars " .Pff , după descrierile ei trebuia să fie ceva absolut fenomenal , dar s-a dovedit a fi o prostie de serial la care sunt obligat să mă uit.
Ea stă întinsă pe canapea , cu capul pe mine și este atât de atentă , încât cred că dacă casa ar lua foc , ea nici măcar nu ar observa.
Deja ceasul indică ora doisprezece și jumătate , cam în două ore ar trebui să îmi iau tălpășița. După spusele Patriciei părinții săi se vor întoarce pe la patru. Nu vreau să mă găsească aici.
Atât de repede au trecut orele lângă ea , mult prea repede . Timpul a devenit dușmanul meu cel mai mare.
- Când se termină ? întreb într-un final când simt că nu mai suport actorii din serialul vieții.
- Nu îți place ? se întoarce către mine și mă privește posomorâtă.
- Ba da , îl ador ! E cel mai plictisitor lucru pe care l-am făcut vreodată.
- Cine să te înțeleagă pe tine ? mi-o trântește apoi se ridică și închide televizorul . Ce ai prefera să facem ? se întoarce spre mine cu mâinile poziționate în șold.
- O să îmi țin primul gând doar pentru mine și o să îți răspund cu " nu știu " . un zâmbet îmi scăpa. Ce ?! bineînțeles că prima dată m-am gândit la treburi neortodoxe.
- Atât de pervers ?! se îndreaptă spre mine și mă asaltează cu un sărut ce-mi stârnește fiori în tot corpul.
- Atât de incitant ?
- Ce anume ?
- Sărutul ăsta , sau mă rog , modul în care l-am primit.
- E doar un sărut obișnuit . își mușcă buza de jos și se poziționează la mine în brațe.
- O să mă omori așa ! reușesc să bâlbâi când ea începe să-mi sărute gâtul.
- Doar din asta o să mori ?!
Aud un claxon de mașină și ea sare foarte speriată din brațele mele îndreptându-se spre fereastră .
- Oups , se pare că au ajuns ai mei ... Mă informează făcând o față de copilaș inocent.
- Pe unde pot să ies ? mă ridic în picioare alarmat .
- Ia doar loc și o scot eu la capăt. încearcă să mă liniștească și ne așezăm din nou pe canapea .
Aud ușa deschizându-se apoi o voce de femeie îi strigă numele.
- Sunt aici ,mami! răspunde și imediat se aud pașii femeii îndreptându-se spre camera unde ne aflăm noi.
- Ce e cu mașina de afară ? întreabă înainte de-a intra pe ușă , iar când dă cu ochii de mine se oprește brusc.
- Mama , el e David și a venit să mă viziteze , m-am simțit cam rău de dimineață. bagă imediat această scuză și ochii mamei sale sunt ațintiți asupra mea.
- Nu ne-am întâlnit la spital ? întreabă doamna apropiindu-se de noi.
- Sărut mâna , ba da . David Martin . Mă ridic și îi sărut mâna ca un adevărat cavaler.
- Amalia Devis , nu cred ca m-am prezentat atunci . Îmi zâmbește și bătăile inimii mele își revin la ritmul normal.
- Tata unde e ?
- Parchează mașina . Ați mâncat ceva?
- Nu , a trimis buni ceva bun ? întreabă bucurându-se ca un copil mic.
- Bineînțeles ,  toată lumea la bucătărie .

Patricia povestește:

Am stat la masă cu ai mei și mă uimește faptul că el a reușit să intre pe sub pielea comuniștilor . Este primul care face cunoștință cu ai mei . Mereu mi-a fost frică de reacția lor în legătură cu băieții.
Sunt rămasă singură în camera mea. El a plecat , are de rezolvat ceva la firmă, dar mi-a promis că ne vedem în seara asta.
Deschid jurnalul meu . Chiar nu am ce face și decid să scriu tot ceea ce îmi trece prin minte .

" Pe de o parte mi-e dor de vechea "eu", pe de alta parte nu. Mi-e dor de fata aia care zâmbea mereu, indiferent de situație. Mi-e dor de fata care, nu începea să plângă așa repede. Mi-e dor de fata aia, care deși părea naivă ,știa mai multe decât credeau alții . Dar, cu toate acestea, nu mi-e dor de fata care nu știa să zică "nu" când trebuia, care accepta toate ideile fără ca ea să și-o spună pe a ei. Nu mi-e dor de fata căruia îi era teamă să-și spună părerea , doar pentru că ,credea că ideea ei nu este bună. Nu mi-e dor de fata care credea orice îi spuneai, și îi păsa de toate criticile pe care le auzea asupra ei. Și da, m-am schimbat... de fapt, toate dezamăgirile m-au schimbat. Chiar îmi place "noua eu", cea care spune tot ce simte fără să-i fie teamă , cea căruia nu-i mai pasă ce zic alții despre ea.

Dar sunt așa zile în care nu mă mai simt eu. Sunt doar un morman de carne și oase puse la un loc, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să îi insufle și viață creației sale. Astăzi sunt nicicum, niciunde, rătăcesc undeva atârnând de o ață la capătul lumii. Sunt doar o magazie de amintiri, gânduri și întrebări cărora încerc să le dau un rost până când , sleită de puteri, cu genunchii zdrobiți la pământ , le închid mute adânc în mine. Și simt doar că te iubesc . Simt că mă faci să te iubesc enorm ! Sunt așa zile când eu nu mai sunt."

Știu , nu e cine știe ce acest capitol , dar am vrut să îl postez în seara asta !
Vă mulțumesc pentru cele o mie de lecturi ! Mă simt tare mândră că încet , încet am ajuns la acest număr :)). :*