Stay

Capitolul 19 ;

- 19. 'bine mutat'

Patricia povestește:

- Te doare? apăs încet cu degetul pe obrazul său.

- Nu , sunt bine. îmi zâmbește sincer, dar în ochii lui pot citi o urmă de tristețe.

- Știam că nu ne va lua în brațe când ne va vedea , dar nu mă așteptam să reacționeze chiar așa... mă ridic de pe pat plimbându-mă prin cameră.

Ne aflam în apartamentul său, sau mă rog , al familiei Martin. Ne-am refugiat după incident aici.

Mă simt atât de aiurea . Am un nod în gât și un gol imens în stomac. N-aș fi vrut niciodată să se ajungă aici. Prieteni buni să își împartă pumnii.

- O să faci gaură în parchet dacă te mai învârți mult. mă întorc și îl văd stând în picioare lângă tocul ușii, privindu-mă.

- Aș vrea să merg acasă...

- Ok . Haide să te duc. mă surprinde modul în care se conformează fără nici un comentariu.

Îmi iau geanta și sacoul , apoi ieșim amândoi pe ușa metalică.

**

" Intruna visez să mă pot schimba. Nu reușesc. Sunt aceeași fată cu visuri , cu speranțe și cu ambițiile mele. Sunt aceeași fată care râde la orice , sunt aceeași fată ciudată pe care o apucă la ore fixe. Sunt aceeași fată care nu se dă bătută când vrea ceva. Sunt aceeași fată care zâmbește la fiecare deja-vu. Sunt aceeași fată care încearcă din răsputeri să pară fericită. Sunt aceeași fată care își aduce aminte de zilele de naștere ale prietenilor. Sunt aceeași fată care se fâțâie mereu. Sunt aceeași fată care lăcrimează la o amintire tristă. Sunt aceeași fată care știe de gluma. Sunt aceeași fată careia îi place să fie în centrul atenției."

Închid zgomotos agenda mare cu coperți roșii și o pun pe noptieră. Îmi iau telefonul de pe pernă și observ două apeluri pierdute și un mesaj. Firar ! Am uitat să îl scot de pe "silent". Da , e Alex ... " De când mă minți ?" , citesc și am intenția să îi scriu adevărul , dar asta îl va durea și mai tare. Nu sunt pregătită să îi dezvălui tot. Nu o să îi răspund.

N-aș vrea să mă gândesc eu la starea lui , chiar dacă eu l-am adus în această stare. Lui nu i-a păsat de mine.

Vreau să mă gândesc doar la binele meu. M-am săturat să îi pun pe alții pe primul loc și eu să mă înec în suferință.

M-am săturat să plâng doar ca să îi văd pe alții zâmbind.

Vreau doar să-mi trăiesc viața, fericită, alături de persoanele pe care le iubesc.

" Te duc mâine dimineață la școală ?:* " citesc textul scris de David și o urmă de zâmbet îmi revine pe buze. Doar faptul că se gândește la mine mă face fericită.

" Dacă vrei , mă poți duce:*" îi scriu , apoi mă îndrept spre dulap pentru a-mi cauta haine. Nu vreau să plâng mâine dimineață lângă dulap. Ohh, de când pune Patricia atâta importanță pe stilul ei vestimentar?

" Te iau la șapte jumătate, bem o cafea împreună. Noapte bună, iubito ! Te sărut! "

" Noapte buna si tie . Și eu te sărut! "

Pff , el mă alintă mereu. Eu...Eu niciodată nu am fost bună la asta .

E atât de schimbat. Defapt... acum este exact așa cum l-am cunoscut.