Stay

Capitolul 29 ;

-29. 'greșeli'

- Te rog!Vreau doar... începe să se bâlbâie și în ochii ei căprui se adună din nou lacrimi.
- Nu vreau , pur și simplu! se apropie încet de ea și îi prinde capul în palme.
Ea îl privește nesigură și poate observa că are și el lacrimi în ochii.
- David, eu...
- Shhht ! murmură și buzele lui se lipesc de ale ei oferindu-i un sărut scurt și umed. Te iubesc ! îi spune apoi o strânge tare în brațe.
Patriciei i se preling lacrimi pe obraji. Da , astea sunt lacrimi de emotie. El își făcuse curaj și îi spuse că o iubește. Se simțea mai bine acum.
- Te iubesc și vreau să ma ierți pentru tot , scumpo! Nu vreau să mai rămân singur niciodată... se desprinde din îmbrățișare și o soarbe din priviri mângâindu-i părul.
- Vreau să fiu doar cu tine ! se bâlbâie.
Se ridică pe vârfuri și îi oferă un sărut cald.
- Tu ești cel pe care îl iubesc enorm !
- Și eu te iubesc ! Mi-a luat timp să învăț să spun asta , dar te iubesc Patricia.
Cei doi rămân privindu-se în ochii și împărtășindu-și sentimentele frumoase.
Patricia speră că totul va fi bine .
David speră să nu îi pare rău că și-a împărtășit sentimentele.

**
- Ce s-a întâmplat aseară , fată ? Alice o trage într-un colț al coridorului pe Patricia și o întreabă curioasă.
- Nu ai aflat încă ? replică taios vizibil deranjată de întrebare.
- Nu știu nimic fată și îmi fac griji pentru Mona.
- Mona e distrusă... spune tristă și își mușcă buzele.
- Deci e adevărat că Robert a murit ? întreabă bruneta șocată.
- Da , Alice . Eu voi pleca acum .
- Ok . Sună-mă dacă ai nevoie de ceva . fata îi oferă o îmbrățișare și un sărut pe obraz.
- Te pup . spune și apoi pleacă.
Ajunsă în fața școlii scoate telefonul din buzunar și caută numărul lui David. Apelează și pune telefonul la ureche.
- Iubire , eu nu mai rezist la școală . M-am săturat de întrebări... Poți să vii să mă iei ? se plânge celui de la capătul firului și înaintează spre poarta școlii .
- În zece minute ajung , puiule . Așteaptă-mă în parcare . David închide telefonul și se ridică de la masă . Lasă bani pentru cafea pe tejghea , îl salută pe barman și pleacă.
Este abătut . Îl frământă gândurile . Poliția nu a spus încă nimic în legătură cu defecțiunea frânelor , dar el este 50% sigur că acestea au fost tăiate .
Urcă la volanul mașinii și pornește pentru a-și lua iubita de la școală.
Telefonul îi sună și face un mic efort pentru a-l scoate din buzunar.
- Da ?!
- Sunt Alex... Ne-am putea întâlni la o cafea?
- Acum sunt prins cu ceva . Mai târziu?
- Ești cu Patricia ?
- Mă duc să o iau de la școală.
- Atunci veniți amândoi la cafenea .
- Mbine , ne vedem acolo.
Închide debusolat telefonul și îl pune pe bordul mașinii.
Ajuns în parcarea școlii oprește mașina în dreptul prietenei sale și așteaptă ca aceasta să urce.
- Mi-ai lipsit...se alintă frumoasa fată apropiindu-se de el și sărutându-l.
- Și tu mie . îi zâmbește , o mai sărută odată și apoi pornește mașina. Se pare că trebuie să mergem la o cafea . o anunță la puțin timp după ce pleacă.
- De ce ?
- Alex m-a sunat .
- Și de ce trebuie să merg si eu ? protestează vizibil deranjată.
- A spus să te iau și pe tine.
- Dar ...
- Ești cu mine și Alex se pare că s-a împăcat cu ideea.
Liniștea se așterne apoi între cei doi. Patricia se gândea doar la ultima ei discuție pe care o avusese cu Alex . Acea discuție despre care David nu știa . Spera ca Alex să nu pomenească despre acea întâlnire , pentru că dacă ar vorbi despre atunci, ea ar da de belea.
Ajunși în fața cafenelei el oprește motorul și scoate cheile din contact. Ea deschide portiera și coboară resemnată , apoi cei doi se îndreaptă spre intrare.
Îl găsesc pe Alex la o masă puțin mai retrasă.
- Bună . salută David întinzând mâna celuilalt bărbat care se ridică în picioare pentru a saluta.
- Salut . Bună , Patricia . zâmbește scurt și apoi cei trei se așează pe scaune.
- Deci , de ce ne-ai chemat ? întreabă David după ce chelnerița le aduse cafelele , vizibil deranjat de felul în care Alex îi privea iubita.
- Uite , știu că am avut acea scăpare și vreau să îți spun că nu sunt tocmai mândru de mine. începe să explice bărbatul șaten punându-și plicul de zahăr în cafea.
- Să nu mai vorbim despre ... îl întrerupe Patricia și cei doi bărbați o privesc. Vreau să spun că nu are rost acum . Ar trebui să ne interesam de Mona , de părinții lui Robert. cei doi o privesc fără să scoată un cuvânt . Ce ? Nimic ? Bine o să tac . se lasă pe spate în scaun și se joacă cu o șuviță din părul său lung. Se pare că se băgase degeaba în seamă.
- Da , are dreptate. spune într-un final Alex. Defapt , de asta sunt aici. Uite , hai să uităm tot ce a fost între noi de dragul prietenului nostru. anunță și David îl privește suspicios.
- Da , ai dreptate . Poate ar trebui să nu ne mai urăști . replică cu zâmbetul pe buze.
- M-am împăcat cu ideea că asta este..
În următoarele minute se face liniște . Fiecare dintre ei se pare că își găsește o activitate.
- Și ? Explică-mi și mie ce s-a întâmplat mai exact acolo ? Se pare că tâmpiții ăștia de polițiști nu prea știu să explice .
- Se pare că pe Robert l-au lăsat frânele . A pierdut controlul în curbă și nu a putut evita impactul.
- Frânele ?! întreabă aproape strigând.
- Se pare ca da . Nu știm încă dacă au fost tăiate sau ce mama dracului s-a petrecut. exclamă vizibil enervat și își aprinde o țigară.
- Pai ? Nu a controlat motorul înainte de cursă ?
- Bineînțeles ca da .Îl știi pe Robert , era foarte atent la chestia asta.
- Vrei să spui că... exista posibilitate ca cineva să îi fi tăiat frânele ? întreabă uimit Alex .
- Nu vreau să spun nimic încă...

**
- Ai vrea să îmi spui ceva , iubito ? o trage mai aproape de el și o sărută pe frunte.
- Mnu , de ce ?
- Ai fost neliniștită la cafenea când Alex a vorbit despre noi.
- Mnu . Nimic.
- Ești sigură ? Știi că poți să îmi spui orice. se ridică mai sus pe pat ca să o poată privi.
- Ok ,  cred că ar trebui să îți spun . își mușcă buzele și respiră adânc. M-am întâlnit cu el într-o seară . Nu s-a întâmplat nimic , îți jur . Am vrut doar să îi spun că te iubesc pe tine , că absolut totul s-a terminat între noi și că nu putem rămâne prieteni. Nu s-a întâmplat nimic ! neliniștea ce o chinuia creștea cu fiecare secundă în care el evita să spună ceva.
- Uite , eu nu sunt supărat că v-ați întâlnit . Trebuia să îmi spui doar.
- Pai ... începe să se bâlbâie.
- Era dreptul tău să îi spui ceea ce aveai de spus . M-a deranjat doar că nu mi-ai spus .
- Da , am greșit... șoptește resemnată și își așează capul pe umărul lui.
- Nu vreau să ne ascundem nimic, iubito. o strânge în brațe și îi sărută creștetul capului.
- Știi că te iubesc ? se alintă înghesuindu-se în brațele sale.
- Și eu te iubesc , pitico ! spune apoi o sărută cu pasiune.